ICCJ. Decizia nr. 3159/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3159/2007
Dosar nr. 2424/2/2006
Şedinţa publică din 16 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1028 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului Călăraşi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC HGI. Olanda prin HGI. Sucursala România şi pârâta SC A.T.C. SRL Călăraşi a fost obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie 4 autobuze marca mercedes.
S-a respins cererea reconvenţională prin care pârâta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing nr. 018/46/2000 încheiat între reclamanta şi utilizator şi aceasta a fost obligată la 4.192,5 R cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC A.C. SRL Călăraşi împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia comercială nr. 476 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în raport de obiectul acţiunii formulate de reclamantă în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea autobuzelor deţinute întrucât reclamanta a făcut dovada achiziţionării autobuzelor ca proprietar, în timp ce pârâta a dobândit bunurile de la o persoană juridică care era doar utilizator în sistem leasing a acestora cu interdicţia contractuală de a le înstrăina sau închiria.
Cu privire la cererea reconvenţională, tribunalul a reţinut corect că motivele invocate nu pot constitui cauze de constatare a nulităţii absolute a contractului de leasing.
Faptul că reclamanta are de recuperat creanţe de la locatarul bunurilor nu o împiedică să solicite intrarea în posesie asupra bunurilor cedate în regim leasing în condiţiile prevăzute de OG nr. 51/1997.
Împotriva acestei decizii pârâta SC A.C. SRL Călăraşi a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului modificarea în tot a deciziei şi rejudecând cauza să se admită apelul pârâtei în sensul să se respingă acţiunea principală şi să se admită cererea reconvenţională, să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing nr. 018/HG/2000 încheiat între HGI. Olanda şi SC E.F. SRL Aiud – România.
A susţinut recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece la termenul din 27 septembrie 2006 când cauza a fost soluţionată procedura de citare a părţilor a fost viciată deoarece nu au fost citate la noul sediu al Curţii de Apel Bucureşti, situat în Splaiul Independenţei. Că deşi în urma investigaţiilor făcute a ajuns la această instanţă nu i s-a permis accesul în incintă deoarece personalul auxiliar era în grevă şi ulterior a aflat că litigiul a fost soluţionat numai în prezenţa intimatei-reclamante care a fost reprezentată de apărătorul său.
S-a invocat că, la termenul din 27 septembrie 2006, a fost lipsă de procedură şi cu intimata SC E.F. SRL Aiud societate aflată în procedura de lichidare judiciară şi care trebuia să fie citată prin lichidatorul judiciar conform dispoziţiilor legii nr. 64/1995 cu modificările ulterioare.
A arătat recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că intimata-reclamantă a făcut dovada achiziţionării autobuzelor de la adevăratul proprietar, întrucât aceasta este doar beneficiara unor facturi externe fără alte dovezi ale plăţii. Că a făcut dovada achitării contravalorii mijloacelor de transport cumpărate de la SC E.F. SRL Aiud.
Intimata-reclamantă nu a dovedit că anterior încheierii contractului de leasing, în anul 2000 cu SC E.F. SRL Aiud era proprietara mijloacelor de transport în Olanda.
Prin motivul de rcurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia instanţei de apel şi pe considerentul că a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a dat contractului de leasing valoarea unui titlu de proprietate, întrucât acesta reprezintă doar un act special de dare în folosinţă a bunurilor mobile pe perioada valabilităţii lui.
Intimata-reclamantă nu a dovedit ce plăţi a efectuat către firma olandeză pentru a se stabili exact care este debitul de achitat ce a condus la formularea acţiunii în revendicare imobiliară.
Instanţa de apel printr-o interpretare greşită a actului dedus judecăţii a apreciat că un contract de leasing extern reprezintă titlu de proprietate, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare, facturile şi dovezile de plată ale recurentei nu reprezintă un just titlu.
S-a susţinut că ambele instanţe nu s-au pronunţat asupra anulării acesteia titlului recurentei, cerere solicitată în subsidiar de intimata-reclamantă, aşa încât nu putea prin compararea titlurilor să constate că cel al acesteia, respectiv contractul de leasing este mai caracterizat decât al recurentei.
În ultimul motiv de recurs s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel nu este motivată în fapt şi în drept aşa cum o cer dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă HGI. Olanda prin HGI., sucursala România a solicitat respingerea recursului deoarece recurenta a avut cunoştinţă de termenul la care litigiul s-a soluţionat la noul sediul al instanţei de apel, iar pe fondul recursului a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra celor opt autobuze marca Mercedes cumpărate de la firma germană, respectiv adevăratul proprietar.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Susţinerea recurentei că litigiul a fost soluţionat cu procedura viciată deoarece nu a fost citată să se prezinte la noul sediu al Curţii de Apel Bucureşti din Splaiul Independenţei nu este întemeiată.
Astfel, la termenul din 28 iunie 2006, când cauza a fost amânată, la data de 27 septembrie 2006, li s-a comunicat părţilor prezente, respectiv recurentei, că începând cu data de 1 septembrie 2006 sediul definitiv al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială va fi în Bucureşti Splaiul Independenţei sector 4, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată.
Afirmaţia recurentei că intimata SC E.F. SRL Aiud se află în procedura de lichidare judiciară conform Legii nr. 64/1995 şi trebuia citată prin lichidator judiciar nu poate fi examinată întrucât poate fi invocată numai de această parte conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ.
Nici celelalte critici care vizează fondul litigiului, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că Decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii nu sunt întemeiate.
Intimata-reclamantă HGI. Olanda prin HGI., sucursala România în calitate de locator a încheia, la data de 26 aprilie 2000, cu intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud în calitate de utilizator contractul de Leasing nr. 018/HG/2000 având ca obiect închirierea unui număr de patru autobuze, durata contractului fiind de 36 luni.
În vederea executării acestui contract, intimata-reclamantă a cumpărat de la firma G.K. din Germania opt autobuze marca Marcedes, preţul fiind achitat în baza facturii 0171/7723063 din 13 aprilie 2000, a extrasului de cont şi chitanţei depuse la dosar acte din care rezultă calitatea de cumpărător al acesteia.
Cu toate că intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud avea interdicţie de a subînchiria bunurile dobândite în baza contractului de Leasing 018/HG/2000, a încheiat contractul de închiriere nr. 43 din 1 septembrie 2001 cu recurenta-pârâtă SC A.C. SRL, pe care aceasta din urmă le-a achiziţionat conform facturii nr. 1081930 din 12 noiembrie 2001.
Susţinerea recurentei că intimata reclamantă este doar beneficiara unor facturi externe este contrazisă de probele administrate în cauză , respectiv factura nr. 005/2000 din 13 aprilie 2000 din care rezultă că a dobândit autoturismele de la firma germană în calitate de proprietar, conform art. 480 C. civ., extrasul de cont declaraţia de export şi declaraţiile vamale depuse în copie la dosar.
Pe de altă parte, intimata-reclamantă a depus la dosar, sentinţa civilă nr. 2184 din 13 iulie 2004 a Judecătoriei Călăraşi, Judeţ Călăraşi rămasă irevocabilă prin care s-a constatat în contradictoriu cu recurenta-pârâtă că este proprietara de drept a celor patru autobuze marca Mercedes şi identificate aflate în detenţia precară a acesteia.
S-a constatat totodată inopozabilitatea faţă de reclamantă a hotărârii arbitrale nr. 28/2003 a Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Alba prin care s-a constatat în contradictoriu cu SC E.F. SRL Aiud că SC A.C. SRL Călăraşi a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor autobuze.
În raport de aceste considerente şi faţă de cele reţinute de instanţa de apel, afirmaţia recurentei că s-a avut în vedere că titlul de proprietate al intimatei-reclamante este contractul de leasing, va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
De menţionat că intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud a încheiat contractul de închiriere nr. 43 din 1 septembrie 2001 cu recurenta - pârâtă deşi prin contractul de leasing avea interdicţie în acest sens.
Mai mult, recurenta a cumpărtat autobuzele conform facturii nr. 1081930 din 12 noiembrie 2001, în timp ce contractul de leasing încheiat între intimata-reclamantă şi intimata-pârâtă SC E.F. SRL Aiud era în derulare, durata fiind de 36 de luni (aprilie 2000 – aprilie 2003).
Critica recurentei că instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii solicitată de intimata-reclamantă în subsidiar privind anularea titlului recurentei nu poate fi invocată decât de aceasta din urmă, fiind lipsită de interes.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei că Decizia instanţei de apel nu este motivată conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., deoarece din considerente rezultă că au fost examinate toate motivele invocate de aceasta în cererea de apel.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.C. SRL Călăraşi împotriva deciziei comerciale nr. 476 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3160/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3126/2007. Comercial → |
|---|
