ICCJ. Decizia nr. 3245/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3245/2007
Dosar nr. 3777/36/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 13874 din 8 august 2002, reclamantul S.A. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii SC C.S. SA EFORIE SUD, S.E.P. şi P.O.E.S. să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea tuturor formelor licitaţiei publice, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.S. SA EFORIE SUD şi S.E.P., având ca obiect construcţia situată în Eforie Sud, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, să fie obligată pârâta SC C.S. SA la restituirea în natură a imobilului sus menţionat, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, să fie obligată pârâta P.O.E.S. la restituirea terenului în suprafaţă de 600 mp situat la aceeaşi adresă.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut, în esenţă, că imobilul compus din teren în suprafaţă de 600 mp şi Vila A.I. a aparţinut autorilor săi V.M. şi V.M. şi a fost preluat abuziv şi fără titlu de stat în baza Decretului nr. 92/1950.
A arătat reclamantul că este nul absolut contractul încheiat ca urmare a licitaţiei publice din 19 iunie 2001 şi că buna credinţă nu poate subzista în persoana adjudecatarei care cunoştea situaţia juridică a imobilului.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 23 şi art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 968 C. civ. şi art. 481 C. civ.
L.P.N. a formulat cerere de intervenţie în nume propriu prin care a solicitat să se constate că a achiziţionat imobilul din litigiu cu bună credinţă, a efectuat investiţii la acest imobil, iar în cazul în care imobilul va fi retrocedat reclamantului pretinde despăgubiri constând în preţul plătit şi contravaloarea lucrărilor efectuate la acesta.
La termenul de judecată din 25 martie 2003 cererea de intervenţie în nume propriu a fost respinsă în principiu.
Ulterior reclamantul a înţeles să-l cheme în judecată pe N.L.P. în calitate de pârât, iar în raport de P.O.E. să se constate că din eroare a fost menţionată această unitate fără personalitate juridică, calitate procesuală pasivă având ORAŞUL EFORIE prin primar şi C.L. EFORIE.
La termenul de judecată din 2 martie 2004 reclamantul a înţeles să se judece în contradictorii cu pârâţii SC C.S. SA EFORIE SUD, S.E.P., P.O.E. şi L.P.N. pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 827 din 27 iunie 2001 încheiat între SC C.S. SA EFORIE SUD şi S.E.P., constatarea nulităţii licitaţiei publice, constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2673/2002 încheiat între S.E.P. şi N.L.P., obligarea P.O.E. să emită dispoziţie de restituire a terenului în suprafaţă de 600 mp situat în Eforie Sud, aflat în patrimoniul Oraşului Eforie şi administrat de C.L. Eforie.
Prin sentinţa civilă nr. 10575 din 18 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanţa a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active ca nefondată, admisă acţiunea modificată a reclamantului şi s-a luat act de renunţarea reclamantului la emiterea dispoziţiei de restituire a terenului, în suprafaţă de 600 mp situat în Eforie Sud.
Apelurile declarate de SC C.S. SA, S.E.P. şi N.L.P. împotriva sentinţei au fost admise prin Decizia civilă nr. 593/ C din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa, fiind anulată hotărârea apelată şi trimisă cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâta SC C.S. SA, a admis acţiunea formulată de reclamant, a constatat nulitatea absolută a licitaţiei publice organizată de SC C.S. SA la 19 iunie 2001, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 827 din 27 iunie 2001 la B.N.P. G.P. încheiat între SC C.S. SA şi S.E.P., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673 din 12 iulie 2002 la B.N.P. P.I.G., încheiat între S.E.P. şi N.L.P., a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 400 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că descendenţa reclamantului din autoarea V.M. a fost dovedită prin actele depuse la dosar, iar imobilul asupra căruia s-a cerut aplicarea Legii nr. 10/2001, în urma expertizei efectuată în cauză este cel edificat în anul 1925 de V.M. şi V.M., autorii reclamantului.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că a fost dovedită lipsa unui titlu valabil pentru preluarea imobilului în cauză şi că sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Impotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel SC C.S. SA EFORIE SUD, N.L.P. şi S.E.P. şi prin Decizia civilă nr. 285/ COM din 17 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, apelurile şi a obligat apelanţii la cheltuieli de judecată în sumă de 1500 RON.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în raport cu probatoriul administrat şi văzând şi dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 10/2000 că excepţia în mod legal şi temeinic a fost respinsă de instanţa de fond.
Pe fondul cauzei a reţinut că în mod legal şi temeinic instanţa examinând dispoziţiile cuprinse în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950, în considerarea profesiei autoarei V.M. a apreciat că exproprierea imobilului litigios s-a realizat în mod abuziv, fără a exista un titlu valabil de preluare în proprietatea statului.
Totodată instanţa de apel a reţinut că toate actele juridice analizate sunt nule pentru că reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi a dreptului de proprietate şi că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile tezei I ale art. 46 din Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (41) din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat apel SC C.S. SA, N.L.P. şi S.E.P.
Pârâta SC C.S. SA a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelul, schimbarea în totalitate a sentinţei civile nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi respingerea acţiunii.
Pârâtul N.L.P. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.
Pârâta S.E.P. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii.
La termenul de judecată de la 19 octombrie 2007, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale.
Cum această excepţie prevalează, va fi examinată cu întâietate conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi şi-a menţinut acest temei prin precizările făcute la termenul de judecată de la 2 martie 2004, solicitând constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 827/2001 încheiat între SC C.S. SA şi S.E.P., constatarea nulităţii licitaţiei publice, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2673/2002 încheiat între S.E.P. şi N.L.P. ce privesc imobilul situat în str. Dr. Cantacuzino, preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin efectul principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil reclamantul este cel care fixează obiectul şi limitele acţiunii în scopul satisfacerii pretenţiilor sale.
Din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată este evident că raportul juridic se circumscrie prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie o procedură diferită de cea de drept comun.
Dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct şi imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului şi vizează situaţia prevăzută de art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, natura juridică a cauzei este civilă şi nu comercială în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care este o lege specială, stabilind şi procedura de urmat pentru realizarea scopului ei.
Prin urmare procesul prin care se cere constatarea nulităţii absolute în temeiul prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 urmează a fi judecat potrivit regulilor civile înscrise în legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 care instituie o competenţă specială în favoarea tribunalului.
Reglementând repararea abuzurilor de stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin preluarea bunurilor de la proprietarii lor legiuitorul a înţeles prin adoptarea Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost succesiv modificată să rezolve în mod definitiv şi unitar această problemă.
Astfel, a stabilit competenţa în primă instanţă a tribunalului, sectia civilă, pentru soluţionarea tuturor litigiilor ce decurg din dispoziţiile acestei legi.
Art. 2 pct. 4 C. proc. civ., prevede că tribunalele judecă în orice materii date prin lege în competenţa lor, iar Legea specială, nr. 10/2001, stabileşte o atare competenţă.
În consecinţă, conform art. 105 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunţate sunt nule, fiind încălcată competenţa materială a tribunalului, sectia civilă, de a soluţiona în primă instanţă cauzele ce decurg din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Cum necompetenţa materială este de ordine publică potrivit art. 159 C. proc. civ., recursurile declarate de pârâţii SC C.S. SA EFORIE SUD şi N.L.P. şi S.E.P. se vor admite în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), cu consecinţa casării deciziei recurate şi sentinţei nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, şi trimiterea cauzei spre soluţionarea fondului Tribunalului Constanţa, sectia civilă.
În raport de soluţia adoptată nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Admite recursurile declarate de pârâţii SC C.S. EFORIE SUD, N.L.P. şi S.E.P., împotriva deciziei nr. 285/ COM din 17 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 1576/ COM din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
Trimite cauza spre soluţionarea fondului Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2897/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2977/2007. Comercial → |
|---|
