ICCJ. Decizia nr. 3246/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3246/2007
Dosar nr. 28406/299/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 26 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins excepţia prematurităţii invocată de intimata A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti.
S-a admis în parte contestaţia la executare formulată de Şt.S., A.O. şi D.S. şi s-au anulat actele de executare întocmite de intimată; s-a respins capătul de cerere privind radierea ipotecii şi intimata a fost obligată la 995,3 Ron cheltuieli de judecată către contestatori.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că intimatei i s-au comunicat înscrisurile la care face referire art. 46 din OUG nr. 51/1998 în momentul înregistrării cauzei la Judecătoria Sector 3 Bucureşti care a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe în temeiul art. 45 din acelaş act normativ aşa încât execepţia prematurităţii introducerii contestaţiei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul litigiului, s-a constatat că intimata a preluat de la B.A. SA potrivit contractului de cesiune nr. 155582 din 15 decembrie 1999 creanţa faţă de debitorul SC U.G. SRL şi odată cu aceasta şi drepturile accesorii derivând din contractul de ipotecă încheiat de B. în calitate de creditor şi S.C. în calitate de garant. Cum acesta din urmă a decedat, intimata a pornit executarea silită împotriva moştenitorilor acestuia, respectiv contestatorii din litigiul dedus judecăţii.
Instanţa a reţinut că faţă de împrejurarea că societatea debitoare SC U.G. SRL a fost radiată din registrul comerţului în baza sentinţei comerciale nr. 1212 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, şi de dispoziţiile art. 1800 C. civ., contractul de credit a încetat prin imposibilitate fortuită de executare şi pe cale de consecinţă şi contractul de ipotecă prin stingerea obligaţiei principale.
Referitor la cererea de radiere a ipotecii s-a stabilit că faţă de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 7/1996, aceasta se poate solicita numai după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Împotriva acestei hotărâri contestatorii şi intimata au declarat recurs în temeiul dispoziţiior art. 304 pct. 9 şi au invocat că a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Contestatorii în recursul lor fac o expunere succintă a situaţiei de fapt şi susţin că în mod corect instanţa a reţinut că în urma radierii societăţii debitoare SC U.G. SRL din Registrul Comerţului contractul de credit nr. 11069 din 16 noiembrie 1998 încheiat de aceasta cu B.A. SA a încetat, în raport de prevederile art. 1800 C. civ., şi pe cale de consecinţă şi contractul de ipotecă încheiat pentru garantarea împrumutului aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
S-a susţinut că în raport de situaţia de fapt reţinută numai printr-o aplicare greşită a dispoziţiilor legale instanţa a respins capătul de cerere privind radierea ipotecii.
Intimata A.V.A.S. a susţinut în recursul formulat că instanţa de fond faţă de dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd cu caracter imperativ îndeplinirea unei proceduri prealabile privind comunicarea actelor care stau la baza acţiunii reclamanţilor, a respins în mod greşit excepţia prematurităţii contestaţiei.
Recurenta a criticat soluţia şi în ceea ce priveşte fondul litigiului şi a susţinut că în mod greşit instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1800 C. civ. şi a constatat imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei principale, care determină stingerea ipotecii pe cale accesorie.
S-a invocat că a făcut dovada radierii societăţii debitoare SC U.G. SRL, deci a imposibilităţii de executare împotriva acesteia şi s-a îndreptat împotriva garantului ipotecar S.C. şi întrucât a decedat , a acţionat pe moştenitorii acestuia, conform certificatului nr. 45 din 21 august 2004, respectiv contestatorii recurenţi.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Contestatorii Şt.S., A.O. şi D.S. au solicitat prin cererea înregistrată la 11 septembrie 2006, ca în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti să se constate încetarea contractului de credit nr. 11069 din 16 noiembrie 1998 încheiat între B.A. SA şi SC U.G. SRL şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 5861 din 16 noiembrie 1998; să se anuleze actele de executare întocmite de intimată pentru executarea celor două contracte şi să se dispună radierea ipotecii asupra terenului în suprafaţă de 7500 mp situat în Calafat str.Basarabi, Judeţ Dolj.
Instanţa a admis în parte contestaţia la executare, a anulat actele de executare întocmite de intimată şi a reţinut în considerentele hotărârii că deşi contestatorii au formulat două capete de cerere referitoare la constatarea încetării celor două contracte, se apreciază că nu este necesar să se pronunţe distinct în dispozitiv asupra acestor cereri, ele fiind apărări de fond şi având ca finalitate anularea executării silite.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecăţii".
În materia dreptului procesual civil partea are dreptul să hotărască cu privire la exercitarea acţiunii, să fixeze limitele, în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât şi al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, judecătorul fiind ţinut să respecte cadrul procesual trasat de părţi.
Obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la obiectul acţiunii, adică la tot ceea ce s-a cerut prin cererea formulată, constituie o garanţie pentru aplicarea corectă a principiului disponibilităţii recunoscut părţii prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
În speţă, instanţa nu a respectat acest principiu, în sensul că nu a examinat cele două cereri formulate distinct de contestatori privind anularea contractului de credit nr. 11069 din 16 noiembrie 1998 şi a contractului de ipotecă nr. 5861 din 16 noiembrie 1998 asupra cărora instanţa de recurs nu se poate pronunţa pentru prima dată în această fază procesuală.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 304 alin. (4) C. proc. civ., urmează a admite ambele recursuri, a casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe, când se vor examina şi celelalte apărări formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii A.V.A.S. BUCUREŞTI, Şt.S., A.O. şi D.S., împotriva sentinţei nr. 26 din 7 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3143/2007. Comercial → |
|---|
