ICCJ. Decizia nr. 3164/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3164/2007
Dosar nr. 11091/54/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mehedinţi sub nr. 4155 la data de 22 aprilie 2003, reclamantele U.S.R. şi SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună ca U.S.R. să fie reintegrată în imobilul Casa de Oaspeţi Turnu Severin, să fie recunoscut dreptul de folosinţă al reclamantelor asupra acestui imobil, să fie recunoscut contractul comercial de asociere în participaţiune şi închiriere încheiat între reclamante, să fie obligat pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi să preia activul şi pasivul, cu toate contractele comerciale încheiate, să fie obligat pârâtul la daune pentru neîndeplinirea programelor culturale, la plata de daune în sumă de 10 miliarde lei pentru denigrarea imaginii reclamantelor şi la plata sumei de 50.000.000 lei, contravaloare bunuri nerecuperate.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa nr. 41 din 21 martie 2005 completată prin sentinţa nr. 96 din 9 martie 2005, a respins cererea formulată de SC A.P.P.S. SRL de a se dispune un nou supliment de expertiză pentru evaluarea bunurilor distruse cu prilejul casării lor; a admis acţiunea formulată de reclamantele U.S.R. şi SC A.P.P.S. SRL, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 4451 din 14 noiembrie 2005, a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenţie în interesul recurentelor reclamante, formulată de Ziarul P.E. Drobeta Turnu Severin şi a admis recursurile declarate de recurentele - reclamante, SC A.P.P.S. SRL şi U.S.R. şi de recurentul – pârât C.J. Mehedinţi, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, constatând că instanţa de fond a omis a se pronunţa cu privire la toate capetele din acţiunea introductivă şi că între considerentele şi dispozitivul hotărârii există contradicţii referitoare la bunurile supuse restituirii.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa nr. 612 din 25 mai 2006, a luat act că reclamanta U.S.R. renunţă la capătul de cerere privind lipsa de folosinţă a unui număr de 3 bunuri: centrală termică, cuptor şi boiler; a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantele U.S.R. şi A.P.P.S. SRL; a obligat pârâtul C.J. Mehedinţi să plătească reclamantei U.S.R. suma de 75.864.338 lei, contravaloare bunuri nerestituite, ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflaţie la momentul punerii în executare şi cheltuieli de judecată în cuantum de 36.755.000 lei; a obligat pârâtul la restituirea unei centrale termice, a unui cuptor de patiserie şi a unui boiler către reclamanta U.S.R., a obligat pârâtul să plătească reclamantei A.P.P.S. SRL suma de 67.447.679 lei, contravaloare bunuri nerestituite, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei la momentul plăţii, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 19.691.860 lei; a respins celelalte capete de cerere formulate de către reclamante; a luat act că prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2004 s-a renunţat la cererea de chemare în garanţie; a disjuns capătul de cerere privind daunele morale în cuantum de 10.000.000.000 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 280 din 14 decembrie 2006, a respins apelul formulat de reclamanta SC A.P.P.S. SRL, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U.S.R.; a admis apelul declarat de pârâtul C.J. Mehedinţi, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U.S.R.; a schimbat sentinţa în sensul obligării apelantului, pârât Consiliul Judeţean Mehedinţi la predarea bunurilor din anexa nr. 2, a raportului de expertiză, iar în cazul imposibilităţii predării, la plata echivalentului valorii acestora, în sumă totală de 67.447.679 lei, ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie la momentul punerii în executare către reclamanta U.S.R.; a menţinut restul dispoziţiilor.
Împotriva menţionatei decizii au declarat recursuri atât reclamanta SC A.P.P.S. SRL cât şi pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi.
Referitor la recursul formulat de reclamantă:
Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 20 iunie 2007 cu menţiunea de a timbra recursul cu 179,647 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 20 iunie 2007, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20, pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună anularea recursului, ca netimbrat.
Privitor la recursul formulat de pârâtul C.J. Mehedinţi:
Recurentul – pârât invocă în criticile aduse deciziei recurate motivele prevăzute de C. proc. civ., la art. 304 pct. 6, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; pct. 7, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; şi pct. 9, interpretarea greşită de către instanţă a actului juridic dedus judecăţii.
Recurentul – pârât arată, în esenţă, că instanţa de apel a obligat C.J. Mehedinţi să restituie reclamantelor „mai multe bunuri decât cele cuvenite", potrivit anexelor nr. 1 şi 2, fără a ţine cont de procesul – verbal încheiat la data de 6 octombrie 2004 între pârât şi reclamanta U.S.R. şi de faptul că reclamanta SC A.P.P.S. SRL nu a probat la punctul de lucru C.OGV. existenţa bunurilor cerute a fi restituite; - recurentul – pârât mai arată că bunurile la care a fost obligat să le restituie constituie obiectul deciziei de imputare a fostului administrator al imobilului în cauză, M.V., fost angajat al U.S.R.; recurentul – pârât apreciază şi că multe din bunurile cerute a fi restituite nu apar în „inventarul faptic" întocmit la preluarea imobilului sus - menţionat de către comisia neutră, instanţa luând în considerare exclusiv raportul de expertiză întocmit în baza facturilor depuse de către reclamante.
Recurentul – pârât solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea efectuării unei noi expertize tehnice – contabile.
Recursul formulat de pârâtul C.J. Mehedinţi este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din cercetarea deciziei pronunţate în apel prin prisma motivelor de recurs, în ansamblu având în vedere că, astfel cum rezultă din însuşi recursul formulat, esenţa criticilor constă în faptul că, instanţa de apel a dispus obligarea pârâtului la restituirea „mai multor bunuri decât cele cuvenite", Înalta Curte constată următoarele:
- pentru identificarea bunurilor cerute a fi restituite şi stabilirea valorii acestora, expertul A.M. a luat în considerare atât inventarul neutru precum şi bunurile mobile lipsă, imputate fostului administrator al punctului de lucru, M.V.;
- valoarea acestor bunuri a fost calculată în raport cu preţul lor la momentul achiziţiei şi în funcţie de indicele de inflaţie;
Argumentele sus – menţionate au stat la baza pronunţării deciziei recurate, pe cale de consecinţă, instanţa învestită cu soluţionarea recursului urmând a constata deplina legalitate a hotărârii atacate.
Mai mult.
- pârâtul nu a produs nici o probă concretă şi la obiect în combaterea pretenţiilor părţilor potrivnice şi a raportului de expertiză, înţelegând a aşterne pe hârtie o simplă înşiruire de afirmaţii, fără a fi dovedite.
Aşadar, instanţa de recurs constată lipsa de incidenţă a dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., pe care recurentul – pârât şi-a întemeiat calea extraordinară de atac în speţa de faţă, astfel că, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâtul C.J. Mehedinţi, ca nefondat.
Faţă de cererea de cheltuieli de judecată formulată de avocatul intimatei - reclamante U.S.R., Înalta Curte urmează a face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., aşa încât recurenţii au obligaţia să plătească părţii potrivnice suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanta SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 280 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Obligă recurenţii să plătească 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata – reclamantă U.S.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3163/2007. Comercial → |
|---|
