ICCJ. Decizia nr. 3167/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3167/2007
Dosar nr. 10303/2/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti sub nr. 1188 la data de 22 noiembrie 2005, reclamanta SC E.I.R. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele C.E.C. şi B.R.M. SA, a solicitat Tribunalului arbitral să pronunţe o sentinţă prin care să anuleze Decizia nr. 13163 din 17 noiembrie 2005 privind anularea procedurii de achiziţie a 328 maşini de numărat moneda şi modificarea hotărârii de adjudecare nr. 1 din 8 noiembrie 2005 a Comisiei de Evaluare, constituită conform deciziei B.R.M. SA nr. 1028 din 19 octombrie 2005 prin atribuirea către SC E.I.R. SRL a dreptului de a încheia contractul de achiziţie cu C.E.C. pentru furnizarea a 328 maşini de numărat moneda; să anuleze hotărârea de adjudecare nr. 1 din 8 noiembrie 2005; să oblige pârâtele la desemnarea reclamantei ca ofertant câştigător al licitaţiei cu strigare din data de 8 noiembrie 2005, având ca obiect 328 maşini de numărat monede; să oblige pârâta C.E.C. la încheierea contractului de achiziţie cu reclamanta.
Tribunalul arbitral, prin sentinţa arbitrală nr. 187 din 26 iulie 2006, a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de arbitrare în sumă de 8.040 RON.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 22 din 6 februarie 2007, a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale sus – menţionată, formulată de C.E.C., ca nefondată şi a respins excepţia nulităţii absolute a hotărârii arbitrale, invocată de intimata B.R.M. SA.
Împotriva evocatei sentinţe au declarat recursuri atât pârâta B.R.M. SA cât şi pârâta C.E.C.
Referitor la recursul formulat de către pârâta B.R.M. SA, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acestuia pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul arbitral a admis cererea de arbitrare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele B.R.M. SA şi C.E.C.
Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat acţiunea în anulare formulată exclusiv de pârâta C.E.C., în contradictoriu cu intimata – reclamantă şi cu intimata B.R.M. SA.
Prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în sus – menţionata acţiune în anulare, promovată de pârâta C.E.C., pârâtei B.R.M. SA nu i s-a creat o situaţie mai grea decât cea stabilită iniţial prin sentinţa arbitrală, astfel că, în atare împrejurare nu se poate discuta despre admisibilitatea recursului omisso medio al pârâtei B.R.M. SA, pe de o parte şi, pe de altă parte, cum pârâta B.R.M. SA nu a formulat acţiune în anularea sentinţei Tribunalului arbitral, înseamnă că această parte a achiesat la soluţia dată de Curtea de Arbitraj, pe cale de consecinţă, nemaiputând omisso medio, peste acţiunea în anulare, să deducă judecăţii recursului soluţia din arbitraj.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de pârâta B.R.M. SA împotriva hotărârii primei instanţe, ca inadmisibil.
Privitor la recursul formulat de pârâta C.E.C., acesta nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele, în aplicaţiunea dispoziţiilor art. 3041 din acelaşi cod, text legal invocat şi de către recurenta C.E.C. alături de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca temeiuri de drept în susţinerea propriului recurs.
În esenţă, recurenta – pârâtă C.E.C. arată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 76, 72 alin. (1) şi art. 78 alin. (1) din Regulamentul B.R.M. şi cu aplicarea greşită a art. 942 şi 948 C. civ. şi a art. 37 C. com., critica principală a soluţiei date în acţiunea în anulare constând în nesocotirea de către Curtea de Apel Bucureşti a caracterului imperativ al Regulamentului B.R.M., ş.a.m.d.
Recursul declarat de pârâta C.E.C. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pentru a pronunţa sentinţa în acţiunea în anulare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect că pârâta C.E.C. a înţeles să îşi întemeieze acţiunea în anulare pe prevederile art. 364 lit. i) teza ultimă din menţionatul cod, potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată când încalcă dispoziţii imperative ale legii.
Prin sintagma „dispoziţii imperative ale legii" trebuie înţelese orice alte dispoziţii legale imperative, altele decât cele arătate în motivele indicate la literele a) – h) ale art. 364 C. proc. civ.
Motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale cuprins în dispoziţiile art. 364 lit. i) teza ultimă C. proc. civ., cenzurează conformitatea hotărârii arbitrale cu dispoziţiile imperative ale legii.
Este adevărat că, aşa cum bine a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, hotărârea arbitrală ar putea fi desfiinţată în condiţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., în situaţia în care se constată încălcarea normelor imperative înscrise în art. 358 din acelaşi cod, potrivit cărora în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Însă, dispoziţiile din Regulamentul B.R.M., cât şi ale art. 942 şi 948 C. civ. şi ale art. 37 C. com., nu sunt imperative, cum în mod just a arătat Curtea de Apel Bucureşti în motivarea soluţiei date în acţiunea în anulare, ca atare criticile pârâtei C.E.C. nu pot duce la admiterea recursului şi anularea sentinţei recurate.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să respinsă recursul declarat de pârâta C.E.C. împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în acţiunea în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B.R.M. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 22 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca inadmisibil.
Respinge recursul declarat de pârâta C.E.C. Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3392/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3166/2007. Comercial → |
|---|
