ICCJ. Decizia nr. 3170/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3170/2007
Dosar nr. 6965/42/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 1387 din 2 mai 2006 pe rolul Tribunalului Buzău reclamanta SC D.C. SRL Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC P.T.O. Buzău solicitând ca prin sentinţă să se dispună.
- obligarea pârâtei la predarea pe bază de proces verbal a spaţiului comercial destinat desfacerii cu amănuntul a produselor comerciale;
- modificarea termenului de închiriere de 3 ani al contractului de închiriere, în sensul ca acesta să înceapă de la data predării pe bază de proces verbal a spaţiului;
- obligarea pârâtei la plata unor daune, interese de 50 RON pe fiecare zi de întârziere calculate de la data introducerii acţiunii la instanţă şi până la punerea efectivă în posesie;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se susţine, în esenţă că pârâta a închiriat reclamantei suprafaţa de 4 m2 în piaţa de mărfuri industriale din Buzău, potrivit contractului nr. 1294 din 07 august 2003, încheiat pentru perioada 01 august 2003, 31 decembrie 2006 la preţul de 140.000 ROL/mp. Deşi reclamanta a achitat chiria în avans, pentru perioada august, noiembrie 2003, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda spaţiul.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii deoarece spaţiul comercial nu mai există fiind demolat în luna septembrie 2003 aşa cum reiese din autorizaţia de desfiinţare nr. 59 din 08 septembrie 2003 şi în consecinţă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1439 C. civ.
Prin sentinţa nr. 1501 din 21 septembrie 2006 s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL Buzău în contradictoriu cu pârâta SC P.T.O. SA.
A fost obligată pârâta să predea reclamantei pe bază de proces verbal a spaţiului comercial în suprafaţă de 4 mp conform contractului de închiriere nr. 1294 din 07 august 2003.
S-a respins capătul de cerere privind modificarea termenului de închiriere.
A fost obligată pârâta la plata unor daune interese de 50 RON/zi de întârziere, calculate începând cu data introducerii acţiunii şi până la punerea efectivă în posesie.
A fost obligată pârâta la 8,30 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr. 14 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă a fost schimbată, în tot, sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă curtea a reţinut, în esenţă, că contractul avea ca obiect închirierea unui spaţiu comercial identificat şi localizat, pe o perioadă determinată de timp, într-un imobil care s-a demolat aşa încât nu mai există obiectul contractului şi în consecinţă în speţă se aplică dispoziţiile art. 1439 C. civ. Dacă reclamanta ar fi pusă în posesie asupra unui spaţiu comercial, ar însemna să se aplice un nou contract de închiriere deoarece contractul nr. 1294/2003 are valabilitate expirată la data de 31 decembrie 2006.
Se mai reţine în decizie că instanţa de fond a acordat nejustificat despăgubiri băneşti şi daune cominatorii, încălcând dispoziţiile art. 1427 C. civ., art. 1084 – art. 1086 C. civ. şi fără a se efectua o evaluare judiciară pe bază de probă certă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea ei şi respingerea apelului pârâtei declarat împotriva sentinţei nr. 1501/2006.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că deşi, în temeiul contractului de închiriere reclamanta a achitat în avans chirie, pentru perioada august – noiembrie 2003, pârâta nu i-a predat spaţiul, iar instanţa de apel a aplicat nelegal dispoziţiile art. 1439 C. civ., privind exonerarea proprietarului de a preda spaţiul când lucrul a pierit, deoarece spaţiul comercial nu a pierit ci a fost supus unei reconstrucţii ca urmare a modernizării pieţei în sensul că a fost demolat şi ulterior reconstruit. Astfel fiind, reclamanta consideră că obligaţia pârâtei de a preda spaţiul se referă la întreaga valabilitate a contractului respectiv până la data de 31 decembrie 2006 şi subzistă şi după momentul modernizării imobilului.
Reclamanta mai arată că în mod nelegal curtea a reţinut că este nejustificată cererea privind plata daunelor interese întrucât această pretenţie este legată evident de prejudiciul cauzat de neremiterea spaţiului comercial după momentul punerii efectiv în întârziere prin înregistrarea cererii de chemare în judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1439 C. civ., cum în mod legal a reţinut curtea de apel, iar reclamanta nu a dovedit că ar fi suferit un prejudiciu.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi de susţinerile din întâmpinare, constată că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1294 din 07 august 2003 având ca obiect suprafaţa de 4 mp, spaţiu comercial, pentru care s-a stabilit chirie în sumă de 140.000 lei lunar, pentru perioada 1 august 2003 – 31 decembrie 2006.
În temeiul autorizaţiei nr. 59 din 08 septembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Buzău construcţiile în care funcţiona fosta piaţă de păsări a Municipiului Buzău au fost demolate, datorită programului de modernizare aprobat de C.L. Buzău.
Potrivit art. 1439 C. civ., contractul de locaţiune se desfiinţează când lucrul a pierit total sau s-a făcut netrebnic spre obişnuita întrebuinţare şi în consecinţă având în vedere demolarea imobilului, în mod legal curtea de apel a apreciat că în speţă se aplică aceste dispoziţii.
Osebit de aceste considerente, Înalta Curte constată că, la data de 31 decembrie 2006, contractul de închiriere şi-a încetat valabilitatea şi în consecinţă pârâta nu mai are obligaţia predării spaţiului decât dacă părţile încheie un alt contract de închiriere, iar modificarea contractului, pe cale judecătorească în sensul ca perioada de 3 ani să înceapă de la data predării spaţiului pe bază de proces – verbal, nu are nici un temei legal (de altfel, de la data încheierii contractului 7 august 2003, reclamanta nu a solicitat executarea obligaţiei pârâtei de a preda spaţiul, până la 2 mai 2006 când a formulat acţiunea, adică un an şi 9 luni).
Susţinerile reclamantei privind plata în avans a chiriei sunt, de asemenea nefondate, deoarece din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că a achitat:
- la data de 20 august 2003 suma de 12.500.000 lei cu titlu de A.M.P.P. 36 m2" (deci nu chirie pentru suprafaţa de 4 m2 din contract)
- suma de 565.000 lei de 3 ori, la 12 septembrie 2003; 28 octombrie 2003 şi 26 noiembrie 2003, contravaloare a unor facturi (18686; 18897 şi 18447) însă la dosar nu s-au depus facturile pentru a se proba că sumele s-au plătit cu titlu de chirie, urmare a facturilor emise de pârâtă, astfel încât reclamanta are posibilitatea unei acţiuni separate, pentru recuperarea acestor sume.
Părţile au stipulat în contractul de închiriere (pct. 9), că pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale, excepând cazul de forţă majoră ori pieirea totală sau parţială a bunului închiriat, părţile datorează despăgubiri şi în consecinţă faţă de aceste prevederi reclamanta solicită despăgubiri, în mod nelegal.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 14 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2906/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3171/2007. Comercial → |
|---|
