ICCJ. Decizia nr. 3174/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3174/2007
Dosar nr. 34/298/2005
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 34/298 din 29 decembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sebeş, reclamantul R.N. a chemat în judecată pe pârâtul C.R.C. Sebeş al SC E. SA din Sebeş care a procedat unilateral la înlocuirea clauzei contractuale prevăzută la art. 7 lit. b), din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1300 din 09 martie 2005, pe durată nedeterminată, solicitând să se constatate că măsura este netemeinică şi nelegală, şi pe cale de consecinţă să se dispună menţinerea clauzei trecută la art. 7 lit. b), din contract, aflat în derulare. Chiar din conţinutul clauzei de la art. 7 lit. b), din contract, rezultă că modificarea acesteia poate fi făcută ulterior, printr-un act adiţional, conform reglementărilor în vigoare.
Judecătoria Sebeş a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, prin sentinţa nr. 477/2006, unde dosarul s-a soluţionat prin sentinţa nr. 1382/CA/2006 a secţiei comerciale şi de contencios administrativ, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1382/2006 a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 24/ A din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că reclamantul nu a depus actele necesare pentru dovedirea încadrării în tariful social, conform noilor reglementări aduse de A.N.R.E. aplicabile începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând obligarea pârâtului să menţină în contractul nr. 1300 din 09 martie 2005, clauza de la art. 7 lit. b), să-i plătească suma de 176 RON, sub formă de despăgubiri, pentru aplicarea altui tarif, decât cele trecut la acest articol, în perioada 01 noiembrie 2005 – 30 aprilie 2007, precum şi suma de 120 RON, sub formă de cheltuieli de judecată şi adăugarea pentru fiecare lună, începând cu data de 01 mai 2007, a câte 10 RON, până când pârâtul v-a aplica tariful trecut în contract la art. 7, litera b), iar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, şi-a rezervat dreptul de a mări suma solicitată de 120 RON, în măsura în care procesul se întinde pe o perioadă mai mare de timp.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că Judecătoriei Sebeş îi revenea competenţa materială a cauzei deoarece obiectul ei este evaluabil în bani, căci reclamantul a precizat că lunar a suferit un prejudiciu în sumă de 10 RON, începând cu data de 01 noiembrie 2005.
Pe fond reclamantul arată că instanţa n-a aplicat principiul egalităţii în faţa legii când a decis că pârâtul a procedat legal la înlocuirea clauzei de la art. 7 lit. b) din contractul nr. 1300/09 martie 2005, în mod unilateral, deşi în contract şi în codul civil se precizează că această clauză se putea schimba numai printr-un act adiţional; de asemenea reclamantul susţine că în contract nu există nici o clauză care să prevadă că tariful aplicat, conform clauzei de la art. 7 lit. b) este condiţionat de existenţa unui anumit nivel al venitului mediu lunar pe membru de familie şi că reclamantul avea obligaţia să depună documente din care să rezulte acest venit.
Reclamantul precizează în Ordinul A.N.R.E. nr. 28/2005 privind stabilirea dreptului de acordare a tarifului social nu trebuie aplicat retroactiv, deoarece el a încheiat contractul la 09 martie 2005.
În fine, reclamantul susţine că în decizie se reţine că clauza de la art. 7 lit. b) din contract, a fost înlocuită cu acordul tacit al său, dar curtea omite să constate că în contract nu există clauze care să-l oblige să depună documente privind venitul lunar pe membru de familie.
Pârâta, SC E.T.S. SA, sucursala de D.F.E.E. Alba a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, în raport de probatoriile administrate în cauză.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare, constată că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa materială de a judeca în fond cauza revine tribunalului, deoarece capătul principal din acţiune este neevaluabil în bani şi în consecinţă acest motiv de recurs este nefondat.
Pe fondul cauzei se reţine că în temeiul art. 55 din Legea Energiei Electrice nr. 318/2003 A.N.R.E. a emis Ordinul nr. 49/2005 prin care s-au stabilit condiţiile acordării tarifului social începând cu data de 1 noiembrie 2005, şi că reclamantului i s-a comunicat prin adresa nr. 3708 din 2 noiembrie 2005 că în situaţia în care nu prezintă până la data de 15 decembrie 2005 acte doveditoare pentru îndeplinirea condiţiilor de acordare a tarifului social, energia electrică va fi facturată la tariful standard cu abonament, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Întrucât reclamantul, deşi atenţionat în scris, a refuzat să dovedească îndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea tarifului social, în mod legal, începând cu data de 1 noiembrie 2005 i s-a facturat consumul de energie electrică la tariful standard, potrivit Ordinului nr. 49/2005 al A.N.R.E., fără ca aceasta să constituie o modificare unilaterală a contractului, cum în mod nelegal apreciază reclamantul.
Potrivit principiului N.C.I.L., reclamantul avea obligaţia să dovedească îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Ordinul nr. 49/2005 şi să solicite acordarea aplicării tarifului social, fără ca intimata să îl încunoştiinţeze în scris despre aceasta, însă reclamantul a refuzat să dovedească îndeplinirea dispoziţiilor legale pentru acordarea tarifului social la consumul de electricitate şi în consecinţă recursul este nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.N. împotriva deciziei nr. 24 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3176/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3172/2007. Comercial → |
|---|
