ICCJ. Decizia nr. 3176/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3176/2007
Dosar nr. 9893/2/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, la data de 8 iunie 2006, contestatoarea A.F.P. Gherla a contestat executarea silită efectuată de A.V.A.S. Bucureşti pentru recuperarea datoriilor de la debitoarea SC S. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 1212 din 24 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Gherla, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile articolului 44 din OUG nr. 51/1998.
Prin sentinţa comercială nr. 55 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins contestaţia la executare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că au fost respectate prevederile OUG nr. 51/1998, licitaţia publică pentru scoaterea la vânzare a bunurilor fiind efectuată în conformitate cu legea. S-a mai reţinut că preţul stabilit de către intimată, de 2.177.125 dolari S.U.A. fără T.V.A., este într-adevăr mai mic decât cel care rezultă din raportul de evaluare depus de contestatoare la dosarul cauzei, dar la data de 6 iunie 2006, Comisia de licitaţie a constatat în cadrul şedinţei că nu a fost înregistrată nici o ofertă de cumpărare şi nu s-a prezentat nici un participant, motiv pentru care licitaţia nu s-a putut desfăşura.
Faţă de conţinutul procesului verbal din data de 6 iunie 2006, curtea a apreciat că nu pot fi reţinute susţinerile contestatoarei privind stabilirea unui preţ care nu reflectă realitatea atât timp cât rezultă efectiv o lipsă a interesului din partea unor potenţiali cumpărători în achiziţionarea bunurilor supuse valorificării.
Contestatoarea a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv art. 3041 C. proc. civ., hotărârea fiind sus-pusă doar recursului şi a arătat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 402 alin. (1) C. proc. civ., nesolicitând A.V.A.S. să depună dosarul de executare conţinând raportul de evaluare care a stat la baza stabilirii preţului de pornire a licitaţiei, soluţia de respingere a contestaţiei bazându-se doar pe simplele afirmaţii ale intimatei.
În acest sens, instanţa a dat forţă probantă doar procesului verbal de licitaţie din 6 iunie 2006 fără a avea în vedere probele concludente în raport de obiectul contestaţiei care a vizat valoarea de pornire a licitaţiei şi nu preţul de vânzare al imobilului, din acest punct de vedere rezultând o diferenţă foarte mare între valoarea de piaţă a bunurilor evaluate în cadrul executării silite a creanţelor bugetare (6.056.560,43 Euro) şi preţul de vânzare (2.177.124 dolari S.U.A.) aspecte care nu puteau fi verificate fără observarea actelor din dosarul de executare silită.
Recursul este nefondat.
Din interpretarea art. 402 C. proc. civ., rezultă că la judecarea contestaţiei la executare este admisibilă administrarea tuturor probelor ce se pot folosi şi la judecarea oricărei acţiuni în justiţie, cu condiţia ca acestea să fie propuse după caz, conform dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., fiind de competenţa instanţei să apreciere asupra concludenţei acestora fără a se putea susţine obligativitatea pentru instanţă de a solicita copia dosarului de executare atât timp instanţa a putut să stabilească adevărul.
Aşadar, din cauză, rezultă fără dubiu că vânzarea silită a bunurilor s-a făcut în baza art. 69 şi următoarele din OUG nr. 51/1998, aspect confirmat şi de contestatoare.
Totodată, intimata A.V.A.S. a recunoscut că a organizat licitaţia din 6 iunie 2006 plecând de la preţul de pornire de 100 % din valoarea de evaluare, încât nici din acest punct de vedere nu erau aspecte nelămurite iar în privinţa preţului de evaluare diferit de cel rezultat din evaluarea proprie, a recurentei aceasta nu arată care este norma încălcată din perspectiva dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, incidente în speţă, făcând trimitere la norme care reglementează executarea creanţelor bugetare.
Or, împrejurarea că bunurile au fost vândute la un preţ prea mic din punctul acesteia de vedere nu este suficientă prin ea însăşi să demonstreze nelegalitatea licitaţiei încât, în mod judicios, instanţa de fond a tras concluzia, în condiţiile în care nu s-au prezentat ofertanţi la prima licitaţie, că preţul reflectând valoarea estimată nu reprezintă nici măcar valoarea de piaţă, fiind mai mare şi nu mai mic cum susţine recurenta.
Criteriile de evaluare avute în vedere sunt cele rezultate din aplicarea art. 71 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, cu privire la care recurenta contestatoare nu a făcut nici o referire încât, criticile aduse hotărârii instanţei de fond sunt nejustificate sub toate aspectele, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea A.F.P.M. Gherla împotriva sentinţei nr. 55 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3178/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3174/2007. Comercial → |
|---|
