ICCJ. Decizia nr. 3186/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3186/2007
Dosar nr. 2396/101/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 12382 din 28 noiembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu – Severin reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta SC D.F.E.E. – E.O. S.A. – Sucursala Drobeta Turnu – Severin solicitând ca prin sentinţă să se dispună:
- obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de teren de 4000 mp afectată de linia aeriană de medie tensiune pe care sunt amplasaţi 3 stâlpi de tensiune;
- obligarea pârâtei la plata contravalorii producţiei agricole pe perioada 2002 – 2005 – estimată la 400 RON;
- obligarea pârâtei de a-şi ridica stâlpi de tensiune de pe terenul său sau să îl autorizeze să-i ridice pe cheltuiala pârâtei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui proces.
În motivarea acţiunii se susţine, în esenţă că reclamantul a dobândit suprafaţa de teren de la autorii lui şi l-a stăpânit în baza unui partaj voluntar cu ceilalţi moştenitori, începând cu anul 1980, partaj materializat ulterior printr-o hotărâre judecătorească, în anul 2005, când reclamantul şi-a intabulat dreptul de proprietate în C.F. nr. 38/ N a comunei Balvaneşti, sat Pîrlagele, judeţul Mehedinţi la nr. cadastral 82 din 18 octombrie 2005.
În anul 1970 pârâta a montat pe teren 3 stâlpi de medie tensiune, a impus o zonă de protecţie şi de interdicţie de aproximativ 20 m/lăţime şi 200 m lungime, fără ca reclamantul să primească vreo despăgubire pentru că nu mai putea folosi terenul.
Cu ocazia montării stâlpilor s-au distrus circa 400 pomi fructiferi şi aproximativ 800 buşteni de vie, însă nici pentru acest prejudiciu nu a fost despăgubit.
Ulterior reclamantul a solicitat de mai multe ori să fie despăgubit pentru lipsa de folosinţă a terenului, însă pârâta i-a răspuns, prin adresele nr. 2507 din 17 decembrie 2001 şi nr. 1695 din 17 iunie 2005 că potrivit Legii nr. 18/1991 nu are nici un drept asupra terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 438/ C din 2 iunie 2006, Judecătoria Drobeta Turnu Severin admite acţiunea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta SC E.O. SA – S.D.F.E.E. Drobeta Turnu Severin.
Respinge petitele privind obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul de 4000 mp şi obligarea pârâtei de a-şi ridica stâlpii de tensiune de pe terenul proprietatea reclamantului.
Obligă pârâta să plătească suma de 3.679,52 lei reprezentând contravaloarea producţiei agricole pe perioada 2002 – 2005 către reclamant.
Obligă pârâta să plătească suma de 337,52 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Ca urmare a recursurilor declarate de ambele părţi împotriva acestei sentinţe s-a pronunţat Decizia nr. 87/ R/CAF din 10 octombrie 2006 prin care Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite excepţia necompetenţei materiale, admite recursurile formulate de recurentul – reclamant B.D. şi recurenta – pârâta SC E.O. SA – S.D.F.E.E. Turnu Severin împotriva sentinţei civile nr. 438/ C din 2 iunie 2006, pronunţată de Judecătoria Turnu Severin, în dosarul nr. 12382/2005, casează sentinţa nr. 438/ C din 2 iunie 2006, pronunţată de Judecătoria Turnu Severin, în dosarul nr. 12382/2005, constată competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În consecinţă, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a format dosarul nr. 10702/2006 soluţionat prin sentinţa nr. 2056/ C din 18 decembrie 2006, în sensul respingerii excepţiei privind necompetenţa materială şi respingerii acţiunii.
Apelul declarat de reclamant, împotriva sentinţei nr. 2056/2006 a fost admis prin Decizia nr. 81 din 03 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi în consecinţă s-a schimbat, în parte, sentinţa în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 3.679,52 lei despăgubiri plus 677,52 lei cheltuieli de judecată către reclamant şi respingerii capetelor de cerere în revendicare şi în obligaţia de a face.
Pentru a pronunţa această decizie curtea a reţinut, în esenţă, că art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 318/2003 (respectiv art. 17 şi art. 19 din Legea nr. 13/2007) reglementează drepturile şi obligaţiile titularilor de autorizaţii de înfiinţare şi de licenţă cu privire la capacităţile energetice asupra proprietăţii terţilor, stabilind că titularul are drept de uz şi drept de servitute asupra terenului, pe toată durata funcţionării capacităţii şi că, în situaţia în care se produc pagube, proprietarii urmează să fie despăgubiţi pe baza următoarelor criterii: suprafaţa de teren afectată, tipurile de culturi şi plantaţii afectate, activităţi restrânse cu ocazia lucrărilor.
Legea nr. 13/2007 reglementează distinct situaţia terenurilor aflate în proprietate privată, iar gratuitatea dreptului de uz şi de servitute nu se mai prevede în noua lege a electricităţii decât cu privire la terenurile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ teritoriale [(art. 16 alin. (4)]. Art. 16 alin. (5) prevede expres că drepturile de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private se exercită pe baza indemnizaţiilor şi despăgubirilor ce se aprobă, împreună cu convenţia cadru, prin hotărâre de guvern.
În concluzie, terenul din litigiu se află în proprietatea apelantului reclamant deoarece intimata pârâtă nu a făcut demersurile necesare cumpărării ori exproprierii acestui teren. Cu toate acestea, întrucât capacităţile energetice sunt de utilitate publică, iar uzul şi servitutea asupra terenurilor proprietatea terţilor sunt restrângeri legale ale dreptului de proprietate privată, Curtea constată că soluţia de respingere a capetelor de cerere în revendicare şi în obligaţie de a face este corectă.
În schimb, tribunalul a respins în mod nejustificat capătul de cerere în despăgubiri reprezentând contravaloarea produselor agricole pe care apelantul reclamant le-ar fi putut obţine de pe terenul afectat de stâlpii reţelei electrice ignorând dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 318/2003 [(în prezent art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/1007)] evaluate la suma totală de 3.679,52 lei prin lucrarea întocmită de către expertul tehnic P.V., valoare necontestată de către părţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut, în mod legal, că potrivit dispoziţiilor art. 16 şi 18 din Legea nr. 318/2003 (respectiv art. 16 şi 19 din Legea nr. 13/2007) pârâta beneficiază de un drept de uz şi un drept de servitute, însă a interpretat nelegal dispoziţiile privind plata despăgubirilor care se datorează numai în cazul în care, cu ocazia executării acestor drepturi s-au produs pagube proprietarului terenului (ca de exemplu cu ocazia unor intervenţii pentru reparaţii, revizii, remedierea unor avarii, sau retehnologizări).
Pârâta nu a efectuat lucrări la cei 3 stâlpi sau la reţeaua de electricitate şi în consecinţă nu avea cum să producă vreun prejudiciu reclamantului, proprietar.
De asemenea, pârâta susţine că potrivit expertizei fiecare din cei 3 stâlpi ocupă o suprafaţă de 0,20 mp/stâlp, că reclamantul poate cultiva terenul de sub conductoarele electrice şi că poate edifica construcţii la o distanţă de 3 m de la linia electrică.
Reclamantul a primit la data de 8 octombrie 2007 citaţia pentru termenul din 17 octombrie 2007 la secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie însă nu s-a prezentat şi a trimis o întâmpinare care a ajuns la data de 18 octombrie 2007, fiind înregistrată la nr. 30769 din 18 octombrie 2007, deci a doua zi după pronunţarea deciziei şi în consecinţă apărările din întâmpinare nu pot fi luate în considerare.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate constată că dispoziţiile Legii electricităţii nr. 318/2003 (ulterior Legea nr. 13/2007) nu interzic folosirea terenului în litigiu pentru culturi agricole şi horticole, cum se menţionează şi în expertiza efectuată de expertul energetician.
Reclamantul nu a dovedit că pârâta l-a împiedicat să cultive terenul sau că ar fi suferit un prejudiciu datorită exercitării dreptului de uz şi servitute asupra terenului de către pârâtă, cu ocazia executării unor lucrări sau reparaţii la stâlpi sau liniile aeriene, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 318/2003 [(în prezent art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007)].
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi ale art. 1075 şi următoarele C. civ., iar curtea de apel a obligat pe pârâtă la despăgubiri în sumă de 3.679,52 lei în temeiul Legii electricităţii nr. 318/2003 (respectiv Legii nr. 13/2007) a ceea ce evident că este nelegal deoarece potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată; aşadar dacă legiuitorul interzice reclamantului să schimbe temeiul de drept al acţiunii, în apel, cu atât mai mult curtea nu poate acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ neinvocat de reclamant ca temei de drept al acţiunii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este fondat deoarece curtea de apel a pronunţat o decizie nelegală aplicând greşit dispoziţiile unei legi pe care reclamantul, potrivit principiului disponibilităţii, care guvernează cauzele ce se judecă după Codul de procedură civilă, nu a invocat-o drept temei de drept al acţiunii şi în consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se admită recursul, să se modifice Decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamantului împotriva sentinţei nr. 2056/2006 şi cu privire la acordarea despăgubirilor, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei modificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.D. SA – S.D.F.E.E. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 81 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul reclamantului B.D. împotriva sentinţei Tribunalului Mehedinţi nr. 2056 din 18 decembrie 2006 şi cu privire la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile şi cheltuielilor de judecată aferente, sens în care înlătură obligaţia de plată a sumei de 3.679,52 lei, cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 677,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menţine restul dispoziţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3187/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3178/2007. Comercial → |
|---|
