ICCJ. Decizia nr. 3389/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3389/2007
Dosar nr. 2611/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 198/ A din 18 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 6890/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC S. SA Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 957/C/2005 a Tribunalului Sibiu.
Considerentele deciziei relevă că, în mod temeinic prima instanţă a reţinut că, raportat la concluziile rapoartelor de expertiză topografică efectuate în cauză, reclamanta nu şi-a probat dreptul de proprietate asupra imobilului din care solicită evacuarea pârâtei SC T.E. SRL.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat în baza art. 314 raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi pe cale de consecinţă, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei Tribunalului Sibiu, în sensul admiterii acţiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs sunt criticate atât hotărârea primei instanţe care a reţinut ca motiv al respingerii acţiunii „suprapunerea titlurilor", cât şi Decizia din apel care a reţinut că reclamanta nu a reuşit să-şi dovedească calitatea de proprietar.
Recurenta susţine că atare dovadă reiese din faptul că dreptul său de proprietate este întabulat în C.F. şi nimeni nu i-a atacat sau contestat titlul.
Cu privire la terţul A.C. atras iniţial în proces de pârâtă recurenta susţine că acesta a cumpărat imobilul învecinat cu al său şi că printr-o hotărâre judecătorească a obţinut rectificarea suprafeţei într-una mai mare, printr-o expertiză extrajudiciară, sentinţă care nu îi este opozabilă reclamantei pentru că nu a fost parte în proces.
Recurenta arată în concluzie faptul că înscrierea dreptului său de proprietate în C.F. îi conferă calitatea de proprietar, că, în această calitate nu trebuie să compare titlul său cu al unui terţ aşa cum a pretins instanţa de fond, că mărirea artificială a suprafeţei imobilului vecin nu îi este opozabilă, iar acţiunea în evacuare este justificată prin aceea că pârâta nu a fost în măsură să justifice un drept de a ocupa acest teren.
Prin întâmpinarea înregistrată la 4 octombrie 2006, intimata SC T.E. SRL a solicitat respingerea recursului, invocând în apărare faptul că, pe parcursul anilor, situaţia de drept a imobilelor în discuţie a conferit modificări determinate de transmiteri succesive ale dreptului de proprietate şi că, în prezent, proprietatea aparţine numitului A.C., în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Se mai arată că, atunci când proprietatea este contestată, acţiunea în evacuare nu poate fi primită, calea fiind acţiunea în revendicare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:
Între reclamanta SC S. SA şi pârâta SC T.E. SRL s-a încheiat contractul de închiriere nr. 191 din 26 mai 1993, obiectul acestuia fiind „procurarea folosinţei bunului imobil compus din clădire cu destinaţie productivă (atelier încărcat acumulatori, vulcanizare, reparaţii auto etc.) cu utilităţi incomplete (lipsă canalizare) situat în Sibiu, str. Lemnelor".
Contractul de închiriere identifică doar din punct de vedere administrativ obiectul locaţiunii. Cu toate acestea, prin acţiunea introductivă şi precizată la 10 mai 2005, reclamanta solicită evacuarea judecătorească a pârâtei din imobilele înscrise în C.F. nr. 15.241 Sibiu A+4 în suprafaţă de 1840 mp, A+6 în suprafaţă de 120 mp, precum şi din C.F. nr. 45.910 Sibiu, în suprafaţă de 710 mp.
Acest lucru se datorează întabulării în C.F. a reclamantei, ulterior încheierii contractului de locaţiune.
Astfel, reclamanta a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SB nr. 0032 la 16 noiembrie 2000 şi a fost întabulat în C.F. la 28 decembrie 2000, prin încheierea judecătorului de carte funciară nr. 14.356.
Reclamanta invocă în motivarea acţiunii expirarea duratei contractului la 26 mai 2003 şi faptul că, în pofida acestui lucru, pârâta continuă să ocupe abuziv proprietatea sa, fără a justifica un titlu valid.
Din această perspectivă se va reţine că reclamanta nu a formulat prin cererea de chemare în judecată un petit care să reglementeze situaţia contractului de închiriere, în sensul constatării încetării acestuia prin împlinirea termenului.
Cererii în evacuare pentru lipsa titlului valabil, pârâta îi putea opune, în aceste condiţii, tacita relocaţiune.
Dar, mai mult decât atât, reclamantei i s-a opus, aşa cum rezultă din probele administrate, alt titlu de proprietate asupra aceluiaşi imobil revendicat, înscris la rândul său în cartea funciară.
Astfel, se constată că asupra aceluiaşi imobil este înscris un drept de proprietate în baza unor rectificări de carte funciară, precum şi dreptul de proprietate al reclamantei, conform HG nr. 834/1991.
În aceste condiţii, în mod legal s-a menţinut, prin Decizia atacată cu recurs, soluţia de respingere, ca nefondată, a acţiunii în evacuare, reţinându-se că motivul invocat în susţinerea acţiunii, lipsa unui titlu valabil, nu este fondat.
Reţinând considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, menţinându-se astfel Decizia nr. 198/ A din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 198/ A din 18 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3187/2007. Comercial → |
|---|
