ICCJ. Decizia nr. 3391/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3391/2007
Dosar nr. 4090/2/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta D.G. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliară nr. 149 din 7 februarie 1996 autentificat sub nr. 1297 din 8 februarie 1996 încheiat cu B.A., filiala Constanţa, pentru un împrumut în valoare de 15.000.000 lei acordat numitei V.N.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a cumpărat, la data de 15 ianuarie 1996, de la vânzătoarea V.N., un apartament situat în Năvodari, judeţul Constanţa. Vânzătoarea a contractat un împrumut de la B.A., filiala Constanţa, în valoare de 15.000.000 lei şi a întocmit în fals procura specială autentificată sub nr. 1592 din 1 februarie 1996 prin care reclamanta o împuternicea pe aceasta să ipotecheze imobilul şi a semnat, în numele reclamantei, contractul de garanţie imobiliară deşi nu a avut niciodată acest acord.
S-a stabilit, în cadrul cercetărilor penale că reclamanta nu a semnat procura specială.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 184 din 30 octombrie 2006, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a actului (contractului de garanţie imobiliară).
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a semnat acest contract care a fost falsificat de V.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul invocând motive ce se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate în întâmpinare respectiv excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată şi aprobată prin Legea nr. 409/2001 cât şi pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune care era de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea.
Recursul cuprinde şi critica de fond şi susţine că reclamanta nu putea cere constatarea nulităţii unui act notarial respectiv a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1297 din 8 februarie 1996 fără a se fi înscris în fals împotriva acestui act.
Expertiza grafologică este considerată o probă extrajudiciară faţă de care părţi nu au putut formula obiecţiuni.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată că pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) OUG nr. 51/1998 cât şi excepţia prescripţiei întemeiate atât pe termenul special de 6 luni reglementat de art. 49 din OUG nr. 51/1998 cât şi pe termenul general de prescripţie de 3 ani.
Instanţa de fond, prin sentinţa comercială nr. 184 din 30 octombrie 2006, s-a pronunţat exclusiv pe aspectele de fond ale litigiului omiţând a se pronunţa pe excepţiile invocate şi încălcând astfel dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Găsindu-se întemeiate criticile încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., se va admite recursul şi aplicându-se şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se va casa sentinţa de fond.
Urmează a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 184 din 30 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3171/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3390/2007. Comercial → |
|---|
