ICCJ. Decizia nr. 3258/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3258/2007
Dosar nr. 82/42/2007
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 august 2005 la Judecătoria Buzău reclamantul C.D. a solicitat obligarea pârâtei R.A.M. BUZĂU la montarea corectă a apometrelor la blocul situat în Buzău care să se încadreze în parametrii normali de erori tolerate şi anularea tuturor penalizărilor de la pronunţarea sentinţei.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat restituirea sumei de 2.852,50 lei reprezentând costul diferenţei de apă rece, apă caldă, apă canal şi agent termic pentru apa caldă menajeră pentru perioada ianuarie - septembrie 2002 când apartamentele nu au fost contorizate; restituirea sumei de 1921,50 lei reprezentând încasare nejustificată la diferenţa de apă rece şi apă caldă pentru perioada iulie 2005 – iunie 2006; 38436 lei despăgubiri reprezentând daune accesorii pe perioada 2000 – 2001 şi actualizarea pretenţiilor la nivelul dobânzii la depozite anuale către populaţie.
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2574 din 2 noiembrie 2006, a respins acţiunea reclamantului.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că din probele administrate în cauză nu rezultă că apometrele de bloc nu sunt corespunzătoare, fiind verificate metrologic conform adresei nr. 393 din 17 martie 2006 a Serviciului Judeţean de Metrologie Legală Buzău. Că expertizarea montajului contoarelor de apă rece şi apă caldă a fost efectuată în prezenţa reprezentantului R.A.M. BUZĂU şi a reclamantului, iar de la 1 februarie 2005, a început facturarea individuală pentru proprietarii blocului 12 – Unirii.
Instanţa a apreciat că în raport de situaţia de fapt reţinută, celelalte capete de cerere nu sunt întemeiate.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins prin Decizia nr. 24 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În termen legal reclamantul C.D. a declarat recurs împotriva acestei decizii şi a solicitat admiterea , casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
A susţinut recurentul că în mod greşit instanţa nu a avut în vedere la pronunţarea deciziei adresa nr. 1328 din 9 august 2005 emisă de B.R.M.L. – S.J.M. Buzău şi nu a constatat necesitatea efectuării în cauză a unei expertize tehnice. Că hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept şi contrar probelor dosarului s-a reţinut montarea corectă a apometrelor de apartament.
S-a invocat că instanţa nu i-a solicitat să facă dovezi privind pretenţiile formulate în acţiune.
Prin întâmpinare, intimata R.A.M. Buzău a invocat în principal excepţia nemotivării recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În subsidiar, a arătat că recurentul nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice şi că instanţa s-a pronunţat pe toate capetele de cerere şi în mod corect a respins acţiunea reclamantului.
Referitor la excepţia privind nulitatea recursului în condiţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., invocată de intimată, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât criticile formulate de recurent pot fi încadrate în drept în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Susţinerile recurentului în sensul că a dovedit cu adresa nr. 1328 din 9 august 2005 emisă de B.R.M.L. – S.J.M. Buzău, organul abilitat montarea incorectă a apometrelor de bloc şi instanţa era cea care trebuia să constate necesitatea efectuării unei expertize tehnice şi să-i ceară acestuia să-şi dovedească pretenţiile formulate, vizează aspecte legate de netemeinicie, respectiv o problemă de apreciere a probelor şi nu de nelegalitate a deciziei recurate. Mai mult, recurentul nu a solicitat nici la instanţa de fond şi nici la apel efectuarea unei expertize tehnice.
Pe de altă parte, cu adresa nr. 393 din 17 martie 2006 B.R.M.L. – S.J.M. Buzău, a comunicat instanţei că montajul contorului de apă rece deşi nu respectă lungimea minimă de 3 Dn înainte şi 2 Dn după contor (conform adresei nr. 1241 din 27 iulie 2005), influenţa montajului este în limitele erorii tolerate de 2% pentru debitul permanent şi tranzitoriu, respectiv de 5 % pentru debitul minim. Montajul contorului de apă caldă respectă această lungime minimă de liniştire şi din acest motiv nu a mai fost expertizat.
În raport de considerentele reţinute în cuprinsul deciziei instanţei de apel, afirmaţia recurentului că aceasta nu este motivată, este lipsită de suport probator.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D., împotriva deciziei nr. 24 din 20 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3260/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3252/2007. Comercial → |
|---|
