ICCJ. Decizia nr. 3358/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3358/2007
Dosar nr. 3822/3/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 ianuarie 2006, reclamantul P.E. a chemat în judecată pe pârâta SC T.C. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 152.747,055 Euro echivalentul acesteia în lei fiind de 567.791,463.708 lei reprezentând 50 % din totalul sumelor achitate pârâtei cu titlu de preţ al vânzărilor imobiliare încheiate cu aceasta, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 8839 din 24 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul P.E. împotriva pârâtei SC T.C. SA Bucureşti şi a obligat reclamantul la plata sumei de 23.800 lei cheltuieli de judecată către pârâta.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Între reclamant şi pârât s-au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 6063, nr. 3060, nr. 3061 şi nr. 3062 la data de 28 iulie 2004 privind vânzarea şi respectiv construcţia unor imobile teren şi construcţie pe şoseaua Bucureşti-Târgovişte nr. 22 A sectorul 1.
Deşi reclamantul a susţinut că a încheiat cu pârâta cinci astfel de contracte, la dosar nu a depus decât patru respectiv cele menţionate mai sus.
Fiecare antecontract a avut şi anexe cu planul construcţiilor, parter şi etaj, precum şi un plan de amplasare a vilelor în ansamblul denumit B.V., plan care cuprinde şi menţiunea „drumuri + trotuare = 10414 mp; cota indiviză pentru o casă 119 mp şi un „memoriu tehnic privind caracteristicile standard pentru vile cuplate".
Singura menţiune privind drumul de acces şi trotuarele se regăsesc în anexa menţionată, însă niciunul dintre antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de părţi nu cuprinde vreo clauză referitoare la drumul de acces: dimensiunile acestuia, din ce materiale urma să fie construit sau alte aspecte tehnice şi nici o precizare privind preţul distinct al drumului.
Reclamantul a susţinut că pârâta prin campania publicitară desfăşurată a prezentat imobilele pe care le construia şi respectiv le vindea a arătat printre altele că va construi şi drumurile de acces situaţie care a atras cumpărătorii iar aceştia şi-au exprimat consimţământul în aceste condiţii.
Cu privire la această campanie publicitară reclamantul nu a produs nicio probă.
Pentru fiecare dintre cele patru imobile părţile au încheiat la 13 iulie 2005 procese verbale de predare primire, în cuprinsul cărora nu exista nicio menţiune referioare la eventuale obiecţiuni ale reclamantului promitent cumpărător cu privire la drumul de acces, deci acesta a fost mulţumit de bunul pe care s-a angajat să-l cumpere.
La 15 iulie 2005, la două zile de la încheierea proceselor verbale de predare primire a imobilelor reclamantul a încheiat cu SC R.I. SRL un contract de cesiune de creanţă asupra drepturilor din antecontractele de vânzare-cumpărare asupra imobilelor construite şi predate de către pârâtă, iar aceasta din urmă a declarat, la aceeaşi dată că ratifică cesiunea de creanţă.
La aceeaşi dată 15 iulie 2005 au fost autentificate contractele de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta SC T.C. SRL şi cesionara SC R.I. SRL asupra imobilelor în cauză.
În niciunul dintre aceste documente nu existau menţiuni referitoare la drumul de acces, la caracteristicile şi preţul acestuia.
Reclamantul a depus la dosar facturi fiscale, privind plăţi-avans şi diferenţa avans, la imobilele pe care s-a angajat să le cumpere însă nici una dintre facturi nu poartă menţiunea privind suma care ar reprezenta parte din preţul drumului de acces.
Prin cererea de învestire a instanţei reclamantul a solicitat plata sumei de 152.747,055 Euro, contravaloarea a 567.791.463.708 lei arătând că aceasta reprezinta 50 % din totalul sumelor achitate pârâtei cu titlu de preţ al vânzării, însă nicio probă administrată nu duce la concluzia că drumul de acces ar avea valoarea indicată, iar pe de altă parte reclamantul nu a precizat de ce anume solicita 50 % din sumele achitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 754 din 12 februarie 2007, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul P.E. împotriva sentinţei comerciale nr. 8839 din 24 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 3822/3/2006, în contradictoriu cu intimata SC T.C. SRL Bucureşti, reţinând că apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală privind achitarea taxei judiciare de timbru, deşi a fost citat cu această menţiune, conform dovezii de citare dosar, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
În temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., reclamantul P.E. a declarat recurs, susţinând că agentul procedural a completat rubricile „am afişat actul pe uşa principală a locuinţei destinatarului" şi „persoana prevăzută la pct. 1 a refuzat primirea", aspecte ireale, întrucât la locuinţa recurentului-reclamant există în permanenţă personal angajat pentru primirea corespondenţei, iar la data de 22 ianuarie 2007, data întocmirii procesului verbal al dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, recurentul reclamant P.E. nu a fost prezent la locuinţa sa din Bucureşti.
Recursul este fondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)".
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie"
În speţă, vicierea procedurii de citare a produs părţii o vătămare, în sensul că aceasta nu a avut posibilitatea să se prezinte înaintea instanţei la primul termen de judecată, respectiv 12 februarie 2007, pentru achitarea taxei judiciare de timbru.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei comerciale nr. 754 din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se va casa Decizia şi trimite cauza acestei instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei comerciale nr. 754 din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează această decizie şi trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3360/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3260/2007. Comercial → |
|---|
