ICCJ. Decizia nr. 3360/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3360/2007
Dosar nr. 1231/85/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 242/ C din 7 noiembrie 2006, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA BRAŞOV împotriva pârâtei SC C. SA MEDIAŞ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin hotărârea A.G.E.A. nr. 30 din 11 iulie 2006 s-a finalizat doar procesul de fuziune a celor două societăţi şi că termenul prevăzut de art. 243 din Legea nr. 31/1990 nu a putut fi respectat ca urmare a faptului că reclamanta a atacat hotărârea de majorare a capitalului social al pârâtei, cauza fiind soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 5976/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.I.F. T. SA şi prin Decizia nr. 48/ A din 30 martie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că hotărârea nu este lovită de nulitate faţă de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care prevăd că cererea împotriva hotărârii adunării generale se judecă în camera de consiliu, că proiectul de fuziune a fost aprobat prin hotărârea A.G.E.A. din 5 mai 2005 şi a fost publicat în Monitorul Oficial, iar această hotărâre de aprobare a fuziunii din 5 iulie 2005 nu a fost atacată de către reclamantă, că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 241, 243 , 244 din Legea nr. 31/1990, dispoziţiile Legii nr. 247/2004 şi ale Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M.
Împotriva acestei decizii în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta S.I.F. T. SA invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut, în esenţă, că cererea de anulare a hotărârii se judecă în camera de consiliu însă în conformitate cu art. 121 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se pronunţă în şedinţă publică sub sancţiunea nulităţii, că instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 297/2004, Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M. (anexa 18) şi art. 243 din Legea nr. 31/1990 că hotărârea a fost dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 241 şi 244 din Legea nr. 31/1990 republicată privitoare la modalitatea de stabilire a raportului de schimb al acţiunilor între acţionarii celor două societăţi şi că proba cu expertiză contabilă era pertinentă şi utilă cauzei.
Intimata-pârâtă SC C. SA MEDIAŞ a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este incident în cauză.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Textul, care reprezintă dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor enumerate, instanţei de judecată revenindu-i facultatea de a aprecia asupra existenţei vătămării şi implicit asupra caracterului de neînlăturat al acesteia.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada unei vătămări, sub forma unui prejudiciu patrimonial sau prin încălcarea altor drepturi procesuale recunoscute părţii în cadrul procesului, prin nerespectarea cerinţelor art. 121 alin. (3) C. proc. civ., de natură a atrage nulitatea hotărârii.
Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 şi Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M. (anexa 18) prin raportare la faza fuziunii şi având în vedere că proiectul de fuziune a fost aprobat prin hotărârea A.G.E.A. din 5 mai 2005 şi nu a fost atacat de către reclamantă, iar după publicarea lui în Monitorul Oficial nu a fost atacat cu opoziţie în condiţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990.
Se reţine, de asemenea, că Legea nr. 297/2004 şi anexa 18 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. nu sancţionează cu nulitatea hotărârea adunării generale în cazul nedepunerii acelor documente.
Nu este întemeiat nici motivul de nelegalitate ce vizează aplicarea dispoziţiilor art. 241 şi 244 din Legea nr. 31/1990 deoarece aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel situaţia financiar-contabilă la 31 mai 2005 a intimatei a fost stabilită printr-o expertiză contabilă realizată de SC A. SRL SIBIU ce a fost aprobată de A.G.E.A. din 11 iulie 2006 conform ordinei de zi publicată în Monitorul Oficial, expertiză ce a determinat raportul de schimb al acţiunilor.
Critica ce vizează utilitatea expertizei contabile nu este susceptibilă de a fi încadrată în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate încât nu pot fi cenzurate în recurs.
În ceea ce priveşte aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 246 din Legea nr. 31/1990 s-a reţinut în mod corect pe de o parte că acest termen nu a fost încălcat din culpa intimatei, ci ca urmare a faptului că reclamanta a atacat hotărârea de majorare a capitalului social luată de pârâtă şi pe de altă parte că termenul este de recomandare şi nu poate atrage nulitatea hotărârii.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta-reclamantă S.I.F. T. SA BRAŞOV la plata sumei de 8.061,30 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C. SA MEDIAŞ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. BRAŞOV împotriva deciziei nr. 48/ A din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă a plata sumei de 8.061,30 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C. SA MEDIAŞ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3365/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3358/2007. Comercial → |
|---|
