ICCJ. Decizia nr. 3302/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3302/2007
Dosar nr. 2874/35/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamantul H.V., în nume propriu şi ca administrator al SC H. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC D.L. SRL Oradea la plata sumei de 7000 dolari S.U.A. reprezentând diferenţa dintre suma de 50.000 dolari S.U.A. la care s-a obligat pârâta faţă de reclamant prin pct. A al tranzacţiei încheiate la 11 septembrie 2003 şi suma de 43.000 dolari S.U.A. achitată până în prezent în contul acelei datorii.
Un alt capăt de cerere privea obligarea pârâtei la livrarea cantităţii de 800 t ciment de import, echivalentul calităţii II BS 32,5 în valoare de 50.000 dolari S.U.A., obligaţie asumată prin tranzacţie sau, în cazul nelivrării, obligarea la plata sumei şi a daunelor interese echivalente cu dobânda legală stabilită de B.N.R., calculate asupra sumei restante de la plata scadenţei obligaţiei neexecutate şi până la plata efectivă a acesteia.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că, prin tranzacţie, H.V., H.E. şi SC H. SRL s-au obligat să cedeze societăţii pârâte părţile sociale deţinute la mai multe societăţi, în schimbul sumei de 100.000 dolari S.U.A. din care 50.000 dolari plătibili în cont iar 50.000 dolari S.U.A. în marfă, respectiv 800 t ciment, obligaţiile nu au fost executate existând toate condiţiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi 1073 şi următoarele C. civ.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 20 iunie 2006, a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, reţinând că pârâta nu este în culpă; ea şi-a îndeplinit obligaţiile asumate; reclamanta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu şi nici nu şi-a executat propriile obligaţii astfel că nimeni nu se poate prevala de propria culpă.
S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii contractuale ale pârâtei.
În apelul reclamanţilor, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 5 din 23 ianuarie 2007, a respins, ca nefondat, acest apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a considerat că, a fost reţinută corect încălcarea obligaţiilor asumate de reclamanţi. Astfel reclamantul H.V. confirmă că societatea D.L. SRL a achitat suma de 43.000 dolari S.U.A. pentru părţile sociale cesionate, din care 5000 dolari S.U.A. plătiţi în avans.
Administratorul SC D.L. SRL a desemnat expert pentru auditul financiar; expertiza a fost comunicată reclamantului H.V. însă acesta nu a formulat obiecţiuni; contrar înţelegerii stabilite reclamantul H.V.a refuzat să discute raportul de audit pentru a se putea lua măsurile ce se impuneau faţă de concluziile acestui raport.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că au fost ignorate principiile contradictorialităţii administrării probelor şi principiul egalităţii administrării probelor.
Se arată că raportul contabil este o expertiză extrajudiciară şi era necesară o expertiză contabilă în cadrul procesului pentru a se respecta dreptul la apărare.
Pe de altă parte, în mod greşit s-a stabilit că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale şi că sunt de rea credinţă care nici nu s-a invocat astfel că se depăşesc limitele legale.
Recurenţii susţin că instanţele au omis a analiza că excepţia neexecutării poate opera doar dacă neexecutarea este suficient de importantă pentru a paraliza sau suspenda îndeplinirea obligaţiilor celeilalte părţi, că părţile trebuiau să nu fi convenit un termen de executare a obligaţiilor şi că aceste obligaţii trebuie să fie simultane.
Se mai arată că, în condiţiile în care intimata a achitat mai puţin de jumătate din preţul cesiunii, că este în culpă sau chiar de rea credinţă iar lipsa colaborării cu intimata pentru efectuarea raportului contabil definitiv reprezintă neîndeplinirea unei obligaţii minore.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la ignorarea principiilor contradictorialităţii şi egalităţii administrării probelor se constată că reclamanţii nu au solicitat la 13 iunie 2006 când cauza s-a judecat în fond nici o probă cu expertiză iar în motivele de apel menţionează că nu abandonează ideea unei expertize judiciare pentru evaluarea societăţii L.I.
Cererea de probatorii cu solicitarea unei expertize care să valorifice toate datele contabile existente în probaţiune şi raporturile dintre părţi s-a formulat la 23 ianuarie 2007 şi partea nu s-a prezentat pentru a lămuri susţinerea din această cerere, se constată că ea viza tot evaluarea situaţiei economice a societăţii L.I. SA.
În aceste condiţii nu se poate susţine că s-au încălcat principiile contradictorialităţii şi egalităţii administrării probelor deoarece instanţa de apel a respins întemeiat cererea de probaţiune având în vedere că privea o societate care nu era parte în litigiu, că temeiul acţiunii era o tranzacţie încheiată între părţi şi că acestea se obligaseră în tranzacţie să facă audit financiar şi acesta s-a şi făcut.
Nu a fost încălcat nici dreptul la apărare având în vedere obiectul acţiunii care nu includea analizarea tuturor raporturilor dintre părţi ci doar plata unei diferenţe de sume în baza tranzacţiei.
Referitor la îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor şi la aplicabilitatea excepţiei de neexecutare se constată că instanţa de apel nu a analizat superficial această excepţiei ci în limitele acţiunii reţinând, în principal că pârâta nu este în culpă şi că ea şi-a executat obligaţiile pe când reclamanta este cea care nu şi-a executat obligaţiile asumate prin tranzacţie neputându-se invoca propria culpă.
Câtă vreme raportul de audit financiar întocmit nu a fost supus discuţiei pentru a se putea propune măsuri de comun acord şi de aceasta se fac vinovaţi reclamanţii, ei nu pot pretinde executarea în continuare a obligaţiilor pârâtei care şi-a executat, în mare parte, obligaţiile rezultând din tranzacţie.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligaţi recurenţii reclamanţi la plata sumei de 669,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă, reprezentând contra-valoare cheltuieli de transport conform biletelor de tren depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţi SC H. SRL ODOREU şi H.V. împotriva deciziei nr. 5/C/2007-A din 23 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii la 669,2 lei cheltuieli de judecată intimatei-pârâte SC D.L. SRL Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3303/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3301/2007. Comercial → |
|---|
