ICCJ. Decizia nr. 3306/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3306/2007
Dosar nr. 38/85/2004
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Reclamanta SC C. SA Mediaş a solicitat obligarea pârâtului O.I. la plata sumei de 3.697.351.391 lei contra-valoarea prejudiciilor cauzate, constatarea încetării de drept a mandatului de administrator al pârâtului începând cu data de 7 decembrie 2002.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că, prin hotărârea A.G.A. din 7 decembrie 2002 s-a stabilit atragerea răspunderii pârâtului pentru un prejudiciu de 3.697.351.391 lei produs în perioada cât a funcţionat ca administrator şi preşedinte al consiliului de administraţie la SC C. SA Mediaş, respectiv 17 decembrie 2001 – 7 decembrie 2002.
S-a apreciat că acesta a dispus, fără drept în perioada aprilie-august 2002, efectuarea a 11 curse, cu betoniera pentru transportul ilegal al cantităţii de 55 m3 de beton, pe ruta Mediaş - Tilişca; a falsificat documente şi a sustras şi transportat la cabana personală diverse materiale de construcţie; a închiriat utilaje primindu-le înapoi cu numeroase piese lipsă şi societatea fiind obligată să suporte reparaţiile; a efectuat servicii la rampa de gunoi a oraşului emiţând o singură factură; a înstrăinat nelegal un trailer care a fost recuperat în stare avansată de degradare necesitând reparaţii consistente; a dispus abuziv ca 6 salariaţi a reclamantei să presteze, în orele de program, activităţi de construcţii la cabana sa; a „livrat" fără achitarea preţului 5 m3 cherestea; nu a virat sumele datorate din salarii către bugetul de stat iar societatea a fost obligată la penalităţi şi majorări de întârziere.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 1767 din 21 septembrie 2006, a admis acţiunea precizată a reclamantei, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2.501.342.367 lei prejudiciu, a constatat încetat de drept mandatul de administrator al pârâtului ş.
l-a obligat pe acesta la plata sumei de 128.125.423 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a produs un prejudiciu de 2.501.342.367 lei prin modul abuziv şi ilegal de conducere astfel că, în temeiul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 urmează a fi obligat la plata valorii acestui prejudiciu.
A fost aplicat şi art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 constatându-se încetarea de drept a mandatului de administrator al pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul susţinând că în mod greşit a fost înlăturată expertiza contabilă iar suma la care a fost obligat nu are nici o bază de calcul.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 35 din 16 martie 2007, a admis apelul pârâtului şi a respins acţiunea precizată menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că în mod greşit a fost înlăturată expertiza contabilă deoarece nu s-a constatat nici o ieşire de beton către localitatea Tilişca, nu s-au verificat efectiv materialele de construcţii ce se susţine că ar fi fost sustrase stabilindu-se doar valoarea materialelor indicate de reclamantă, buldozerul avea 12 ani iar în 2002 a fost amortizat, nu s-au dovedit valoarea reparaţiilor trailerului şi nici faptul că muncitorii ar fi lucrat la cabana din Tilişca, nu s-a identificat cheresteaua lipsă şi aceasta a fost imputată gestionarei iar paguba recuperată integral neexistând un prejudiciu, suma reprezentând sume reţinute din salarii a rămas la dispoziţia societăţii neputându-se considera prejudiciu iar neachitarea ei la timp către bugetul de stat s-a datorat lipsei fondurilor băneşti şi nu culpei pârâtului; în realitate obligaţiile societăţii către bugetul de stat au fost achitate integral, neexistând prejudiciu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că, în mod eronat, s-a reţinut că în expertizele administrate nu au fost evidenţiate calculele făcute de către experţi; că, în interpretarea situaţiei de fapt, ce face obiectul litigiului, instanţa de apel contrazice concluziile primei expertize.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Deşi recurenta invocă motivele de recurs de la art. 304 pct. 4 până la 10 C. proc. civ., aceasta nu dezvoltă nici unul din acestea ci doar arată că instanţa de apel ar fi interpretat greşit probele din dosar, acceptând sau înlăturând o expertiză sau alta.
De asemenea, nu se indică nici un text de lege care ar fi fost greşit aplicat.
Se poate reţine faţă de temeiul acţiunii că recurenta ar critica aplicarea dispoziţiilor art. 150 alin. (1) şi (4), cu referire la art. 72, art. 73 alin. (1) lit. d) şi e), art. 111 alin. (2) lit. d) şi art. 144 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 şi art. 1532 – art. 1559 C. civ., astfel cum sunt înşiruite în acţiunea reclamantei.
Nu se constată însă încălcarea nici unuia dintre aceste texte de lege întrucât acţiunea a fost respinsă pentru nedovedirea prejudiciului şi recurenta nu formulează nici o critică de nelegalitate cu privire la modul de administrare a probelor.
În această situaţie nici critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind culpa sau depăşirea mandatului de administrator nu pot fi primite pentru că nu acestea au fost aspectele pe care se întemeiază soluţia instanţei de apel.
Deoarece recurenta este în culpă procesuală, conform art. 274 C. proc. civ., va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată în sumă de 1190 lei reprezentând onorariu de avocat astfel cum este dovedit cu factura de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Mediaş împotriva deciziei nr. 35/ A din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1190 lei cheltuieli de judecată intimatului pârât O.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3304/2007. Comercial → |
|---|
