ICCJ. Decizia nr. 3303/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3303/2007
Dosar nr. 4290/39/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, se admite apelul declarat de reclamanta G.E., împotriva sentinţei nr. 1631 din 6 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, şi se desfiinţează sentinţa apelată şi se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a avut în vedere că obiectul verificării instanţei se impunea a fi acela de a determina existenţa vreuneia din cauzele de nulitate absolută a contractului invocate de reclamantă prin acţiune şi nu a cerceta existenţa dreptului de proprietate al reclamantei şi a-l compara cu dreptul de proprietate al pârâţilor B.A. şi G.V.A., probatoriu specific acţiunii în revendicare.
Faţă de această situaţie, Curtea a apreciat că, instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat incidenţa vreunei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL Suceava şi B.A. şi G.V.A., prin administrarea unui probatoriu adecvat.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de control judiciar a dispus ca instanţa de fond, cu ocazia rejudecării să aibă în vedere verificarea existenţei cauzelor de nulitate absolută a contractelor arătate de reclamantă în acţiune, prin administrarea unui probatoriu în consecinţă.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâţii G.V.A., B.A. precum şi SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA (fostă SC I. SRL).
Recurenţii persoane fizice au invocat aceleaşi critici, deşi au formulat recurs separat de SC Z. SA. De aceea, Înalta Curte va răspunde ambelor recursuri printr-un considerent comun.
Astfel, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9, iar recurenta SC Z. invocă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Criticile formulate au vizat, în principal, următoarele:
Instanţa de apel omite în mod tendenţios din motivarea apelului faptele si dovezile de necontestat din dosar si anume: Decizia nr. 687/2006 a Curţii de Apel Suceava, care a fost depusa la data judecării apelului şi de care nu se face vorbire, prin care s-au soluţionat contestaţiile la titlu privind vânzarea imobilului în cauză în cadrul procedurii de faliment. Recurenţii sunt nemulţumiţi şi de faptul că instanţa ignora că întregul imobil era grevat de sarcini şi că în urma executării ipotecii în cadrul dosarului de faliment imobilul a fost vândut.
Recurenţii au mai susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecaţii schimbând şi natura şi interesul acestuia, iar prin această dezvoltare a motivului de recurs se atinge şi pct. 7 al art. 304 în sensul ca Decizia cuprinde motive contradictorii.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 recurenţii au învederat că reclamanta a pierdut dreptul de proprietate invocat asupra imobilului situat in Municipiul Suceava str. Dimitrie Cantemir, prin executare silita in cadrul procedurii falimentului la data de 2 noiembrie 2005. (împotriva SC Z. SA s-a introdus la Tribunalul Suceava o acţiune de faliment, care face obiectul dosarului nr. 5243/2000 al Tribunalului Suceava, secţia comerciala şi de contencios administrativ, numind ca lichidator judiciar SC I.V. SRL.
Recurenţii au mai susţinu că societatea SC Z. SA avea un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu şi că, anterior intrării in faliment, la data de 23 aprilie 1996, B.C.I.C. SA, actuala F. SA, creditoare în dosarul de faliment, a încheiat cu SC Z. SA Suceava contractul de ipoteca pentru un credit în suma de 250.000 dolari S.U.A. acordat de către aceasta societăţii SC Z. SA S-a mai arătat că, la data constituirii ipotecii, imobilul în litigiu era liber de sarcini, aşa cum rezulta din certificatul de sarcini şi că, deşi societatea se afla în procedura de lichidare judiciara, reclamanta G.E., a introdus o cerere de chemare in judecata a SC Z. SA, şi cu nesocotirea dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1994 (aplicabila la acel moment), a obţinut o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În concluzie, recurenţii au susţinut că, aplicând în mod eronat prevederile art. 297 C. proc. civ., menţionând şi dând indicaţii instanţei de fond de a se verifica existenţa cauzelor de nulitate şi administrarea unui probatoriu în consecinţa, instanţa de apel ignora în mod flagrant prevederile legii falimentului cu privire la controlul judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic şi mai ales ca verificarea acestor acte juridice produse intr-un dosar de faliment, se face în cadrul procedurii şi nu în afara acesteia.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constantă că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care şi-au întemeiat acţiunea sau apărările.
Curtea găseşte nefondat şi motivul de recurs invocat de recurenţi şi prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel s-a pronunţat în raport de probele administrate. De altfel, în speţă, nici nu se poate pune problema unei greşite interpretări a actului juridic dedus judecăţii deoarece instanţa de apel a pronunţat o desfiinţare cu primitele, fără a face o cercetare asupra actului juridic dedus judecăţii.
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurenta şi prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Dimpotrivă, instanţa de control judiciar a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., şi a dispus desfiinţarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare deoarece prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat incidenţa vreunei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC I. SRL Suceava şi B.A. şi G.V.A., prin administrarea unui probatoriu adecvat. În mod corect şi pentru a nu li se răpi părţilor un grad de jurisdicţie s-a dispus ca, în fond, după desfiinţare, să se analizeze toate criticile formulate în faţa instanţei de apel.
Cât priveşte celelalte argumente subsumate de recurenţi motivului trei de recurs, acestea sunt critici de netemeinicie, ce nu pot fi analizate în această cale de atac, dar care urmează să fie reluate în faţa instanţei de trimitere.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de pârâţii G.V.A., B.A. şi SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii G.V.A., B.A. şi SC Z. SA prin lichidator judiciar SC E. SRL SUCEAVA împotriva deciziei nr. 3 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3302/2007. Comercial → |
|---|
