ICCJ. Decizia nr. 3367/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3367/2007
Dosar nr. 8644/1/2006
Şedinţa publică din 30 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta B.C.C. SA, solicitând, constatarea nulităţii absolute a contractului de credit încheiat în6 februarie 2002 şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, susţinând că a încheiat contractul cu scopul de a se achita o creanţă anterioară.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa comercială nr. 98 din 7 februarie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa nr. 608 din 9 noiembrie 2005, a respins acţiunea considerând că reclamanta a stabilit destinaţia creditului în condiţiile în care prima tranşă a acesteia a fost utilizată pentru acoperirea altei datorii iar cea de-a doua în scopul achiziţionării produselor, culpa sa evidenţiindu-se şi nu scopul ilicit al convenţiei la momentul încheierii sale.
Prin Decizia nr. 69 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a apelanţilor A.P. şi F., administratori ai societăţii reclamante, şi a respins, ca nefondat, apelul SC S.I. SRL.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că faţă de obiectul procesului apelanţii A.P. şi F. nu au calitate procesuală, cerându-se instanţei constatarea nulităţii contractului de credit, nu a contractului de ipotecă; iar pe fond faţă de contractele de credit succesive ulteriore celui a cărui nulitate se cere, apare acordul reclamantei de a folosi o parte a împrumutului acordat prin contractul 659/2002 pentru acoperirea altor credite, nicidecum scopul ilicit urmărit de pârâtă.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta şi apelanţii A.P. şi A.F. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Astfel recurenţii susţin că A.P. şi F. au calitate procesuală activă întrucât au un interes legitim în acţiunea introdusă de reclamantă, fiind proprietarii imobilului pus garanţie pentru acordarea împrumutului iar instanţa de fond era obligată să-i citeze în timp ca instanţa de apel era obligată să admită apelul pentru încălcarea regulilor de procedură.
Mai susţine recurenţii că nelegal instanţa de apel a considerat că nu sunt motive de nulitate a contractului de credit, ignorând expertizele depuse din care rezultă culpa băncii în folosirea banilor cuveniţii firmei fără mandatul sau acordul tacit al acesteia dar şi adresele Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Totodată critica deciziei atacate vizează şi modul în care s-a analizat cererea privind aplicarea dispoziţiilor art. 1092 C. civ.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prin contractul de credit a cărui nulitate se cere a fi constatată, reclamanta a împrumutat suma de 2 miliarde lei în scopul achiziţionării unor produse.
La data de 7 februarie 2002 societatea comercială primeşte o parte din suma împrumutată care, potrivit fisei de cont a fost folosită în vederea plăţii comisioanelor de analiză a creditului, documentaţiei, riscului şi gestionării creditului, iar cea de-a doua parte, virată la o zi diferenţă (8 februarie 2002) pentru operaţiuni de plată.
Caracterul ilicit al obiectului contractului nu poate fi susţinut cât timp pârâta avea inclusă în activitatea sa, operaţiuni de împrumut bancar autorizate.
Caracterul ilicit al cauzei actului juridic încheiat, pune în discuţie voinţa internă a fiecărei părţi la momentul întocmirii contractului. Scopul urmărit de pârâtă îl reprezintă chiar îndeplinirea obiectului de activitate al său, respectiv acordarea de credite, operarea în contul curent şi rambursarea creditelor şi dobânzilor.
Art. 4 al contractului prevedea obligaţia împrumutatului de a plăti comisioane pentru analiza creditului, comisioane de risc şi de gestionare a împrumutului, obligaţii îndeplinite şi care rezultă din fişa de cont.
Pe de altă parte derularea unor noi contracte de credit ulterior rambursării sumei pentru un credit anterior, este elocventă pentru interpretarea voinţei părţilor ce au dorit continuarea raporturilor comerciale şi acceptarea unor plăţi ce nu corespundeau destinaţiei creditului.
Culpabilă însă de nerespectarea destinaţiei sumelor împrumutate este, aşa cum judicios au stabilit instanţele de fond, reclamanta.
În privinţa calităţii procesuale active a apelanţilor A.F. şi P., instanţa de apel a stabilit lipsa raportului juridic între aceştia şi bancă în legătură cu cauza de nulitate invocată, iar caracterul devolutiv al căii de atac exercitate era în măsură să suplinească motivarea instanţei de fond.
Nu se poate pune în discuţie încălcarea regulilor de procedură privind citarea, câtă vreme părţile au depus concluzii scrise în susţinerea drepturilor lor.
Critica recurenţilor referitoare la capătul de cerere privind stingerea prin plată a obligaţiei este nepertinentă, aplicarea prevederilor art. 1092 C. civ., având o cu totul altă semnificaţie particulară, fără nici o legătură cu obiectul litigiului, nulitatea contractului de credit.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 69 din 23 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii SC S.I. SRL Craiova, A.P. şi A.F. împotriva deciziei nr. 69 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3371/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3310/2007. Comercial → |
|---|
