ICCJ. Decizia nr. 3680/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3680/2007
Dosar nr. 6716/1/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 328/ LC din 11 iulie 2005, a admis în parte acţiunea comercială a reclamanţilor R.G. şi R.R.M. domiciliaţi în municipiul Satu Mare împotriva pârâtei SC F.C. SRL cu sediul social în municipiul Satu Mare judeţul Satu Mare. A mai fost admisă în parte acţiunea comercială a reclamantei SC F.C. SRL împotriva pârâţilor R.I., R.M., R.G. şi R.R.M., acţiune înregistrată în dosarul nr. 115/2004 conexat. Drept consecinţă a fost obligată SC F.C. SRL să plătească reclamanţilor R.G. şi R.R.M. suma de 700 lei noi, 7.000.000 lei vechi lunar cu titlu de despăgubiri pentru folosirea imobilului situat în Satu Mare, judeţul Satu Mare, începând cu data de 1 ianuarie 2001 şi până la predarea efectivă a imobilului.
De asemenea, au mai fost obligaţi pârâţii R.I., R.M., R.G. şi R.R.M. în solidar să plătească pârâtei reclamante SC F.C. SRL suma de 4.959,76 lei noi – 49.597.640 lei vechi reprezentând investiţiile efectuate la imobilul în litigiu. În final a fost respinsă acţiunea reconvenţională a pârâţilor reclamanţi R.I. şi R.M. împotriva reclamantei pârâte SC F.C. SRL pentru despăgubiri, au mai fost respinse restul capetelor de cerere şi compensate cheltuielile de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că la data de 11 iunie 1998 s-a încheiat între SC F.C. SRL şi R.I. cu R.M. un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Satu Mare Str. Paris, pentru suma de 130.000.000 lei. Înţelegerea dintre părţi nu a fost finalizată prin încheierea contractului în formă autentică, întrucât la data de 22 octombrie 2000, între R.M. şi R.I. pe de o parte şi R.G. şi R.R.M. pe de altă parte s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare autentic privind imobilul mai sus menţionat.
Avându-se în vedere expertiza efectuată de ing. T.V.T., s-a apreciat că SC F.C. SRL nu a provocat stricăciuni imobilului, a făcut reparaţii şi amenajări la o clădire veche, nu a demolat garajul şi anexele, iar contravaloarea chiriei practicată în zonă de Primăria municipiului Satu Mare este între 6000 lei m.p./zi şi 12.000 lei m.p./zi.
Acţiunea reclamanţilor R.G. şi R.R. a fost găsită întemeiată, respectiv obligarea pârâtei SC F.C. SRL Satu Mare la plata despăgubirilor pentru folosirea imobilului în sumă de 7.000.000 lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2001 şi până la predarea efectivă a lui, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 998 C. civ.
Acţiunea reconvenţională a pârâţilor R.I. şi R.M. a fost apreciată, ca nefondată, şi neprobată, nedovedindu-se culpă procesuală din partea SC F.C. SRL.
În concluziile scrise depuse de pârâta-reclamantă SC F.C. SRL aceasta a renunţat la cererea de constatare şi acordare a dreptului de retenţie asupra imobilului, fiind evacuată, astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, fiind respins.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 13/ A-C din 31 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelanta SC F.C. SRL Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 328/ LC din 11 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, confirmând toate argumentele reţinute de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 13/ A-C din 31 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC F.C. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 şi 5 raportat la art. 312 C. proc. civ., în principal admiterea recursului, casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar schimbarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi a respingerii cererii reconvenţionale a pârâţilor reconvenţionali, deoarece în realitate investiţiile făcute la imobilul în litigiu valorează 56.445.000 lei conform ultimului raport de expertiză.
Intimaţii pârâţi R.G. şi R.R.M. au depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul reclamantei SC F.C. SRL urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor reciproce, stabilind o corectă situaţie de fapt şi de drept, în deplină concordanţă cu probele administrate.
Nu poate fi primită critica recurentei bazată pe împrejurarea că intimaţii pârâţi reclamanţii reconvenţionali R.I. şi R.M. nu au fost legal citaţi pe parcursul procesului în apel, la domiciliul lor din S.U.A. Michgan Sterlin Heights 2252 Camel, împrejurare care determină casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Conform dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că citaţia, ca act scris, se defineşte prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât priveşte îndeplinirea îndatoririi instanţei; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citaţiei [(art. 92 alin. (1) C. proc. civ.)]; este un act autentic, aşa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.
Având asemenea atribute, cuprinsul şi modalităţile de comunicare a citaţiei, au fost minuţios şi imperativ reglementate în conţinutul art. 88 (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele, domiciliul şi calitatea celui citat, sub regimul sancţionator al nulităţii. Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui şi drept consecinţă el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza neobservării sau încălcării condiţiilor prevăzute de lege pentru realizarea lui.
Din verificarea întregii documentaţii apare fără putere de tăgadă că în faza procesuală a apelului, intimaţii R.I. şi R.M. au fost citaţi pentru termenul din 6 decembrie 2005 prin scrisoare recomandată în S.U.A., comunicându-se şi motivele de apel depuse. De asemenea, a fost repetată procedura cu străinătatea şi pentru termenul din 31 ianuarie 2006, aşa cum rezultă şi din Borderoul de expediere nr. 12.
Exigenţa comunicării termenelor şi a tuturor actelor de procedură s-a realizat cu maximă rigurozitate, din oficiu pentru toţi participanţii la proces.
Aceiaşi preocupare a manifestat instanţa şi din perspectiva clarificării sub toate aspectele a întinderii raporturilor juridice obligaţionale ale părţilor, în special al stabilirii valorii investiţiilor şi reparaţiilor făcute de SC F.C. SRL. Amplu documentat şi bine argumentat, din cele trei rapoarte de expertiză dispuse şi efectuate în cauză, s-a apreciat că cel întocmit de expertul tehnic T.V.T. a conferit răspunsuri detaliate şi calcule exacte, pentru obiectivele stabilite, precizându-se că valoarea reparaţiilor sunt de 49.597.640 lei.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 13/ A-C/ 31 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Satu Mare, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Satu – Mare împotriva deciziei nr. 13/ A-C din 31 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3511/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4056/2007. Comercial → |
|---|
