ICCJ. Decizia nr. 3685/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3685/2007
Dosar nr. 27683/3/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din 21 septembrie 2005, dată în dosarul nr. 1002/2005, a dispus în baza art. 2 lit. b) C. proc. civ. şi art. 2 din Legea nr. 219/2005 trimiterea cauzei privind pe reclamanta G.D. cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură D.C.R. din Bucureşti şi pe pârâta SC M.G.M. P. SRL cu sediul social în Bucureşti, către Judecătoria Sector 1 Bucureşti, constând din actele dosarului că obiectul cererii de chemare în judecată are o valoare sub 5 miliarde lei.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10831 din 17 iulie 2006, dată în dosarul nr. 25529/299/2005, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, cu motivarea că pârâta este organizată conform art. 2 din Legea nr. 31/1990 ca o societate comercială cu răspundere limitată şi are potrivit art. 7 C. com., calitatea de comerciant. Raportul juridic născut din săvârşirea unei fapte ilicite de către o societate comercială, în legătură cu obiectul său de activitate, raport care are drept obiect repararea prejudiciului şi în care calitatea de subiect activ aparţine unei persoane care nu are calitatea de comerciant, este supus legii comerciale, potrivit dispoziţiilor art. 1, 4 şi 56 C. com. De asemenea, suma pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubire este mai mare de un miliard de lei, iar despăgubirea prin echivalent, prin publicarea hotărârii în revista editată de pârâtă, este neevaluabilă în bani, împrejurări care conduc conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., de a fi stabilită competenţa materială Secţiei Comerciale a Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7896 din 3 octombrie 2006, a admis la rândul său excepţia necompetenţei materiale de a soluţiona cauza, stabilind că litigiul este de natură civilă şi competenţa materială revine judecătoriei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionarea conflictului Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5 din 11 ianuarie 2007, a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta G.D., care în temeiul dispoziţiilor art. 299 coroborat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat repunerea în termenul de recurs, deoarece sentinţa atacată nu a fost comunicată, iar pe de altă parte litigiul a fost apreciat greşit ca fiind de natură comercială, în realitate având o natură civilă, întrucât obligaţiile pârâtului izvorăsc dintr-un delict civil.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate, urmează a admite cererea reclamantei de repunere în termenul de recurs şi va admite recursul, sentinţa atacată în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Este de necontestat că, aşa cum imperativ reglementează dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanţa competentă să judece conflictul de competenţă va hotărî în camera de consiliu, iar hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă.
Din verificarea întregii documentaţii apare neîndoios că sentinţa comercială nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nu a fost comunicată părţilor, iar reclamanta a depus recurs motivat împotriva acestei hotărâri judecătoreşti la data de 5 iunie 2007, astfel încât se justifică a fi socotit ca un recurs în termen.
Sub aspectul competenţei materiale de a soluţiona litigiul părţilor, aceasta revine Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, care are o plenitudine de competenţă conferită atât de izvorul obligaţional reprezentat de faptul juridic ilicit cât şi de cadrul juridic pe care este fundamentată acţiunea reclamantei, respectiv răspunderea civilă delictuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta-reclamantă G.D.
Admite recursul declarat de reclamanta G.D. împotriva sentinţei nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică sentinţa în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3687/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3299/2007. Comercial → |
|---|
