ICCJ. Decizia nr. 3392/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3392/2007
Dosar nr. 6316/2/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă,
Societatea comercială J.T. SRL a formulat contestaţie împotriva executării silite pornite prin poprirea conturilor sale de către A.V.A.S., în baza Ordinului nr. 1374 din 5 aprilie 2006 solicitând anularea măsurii şi restituirea sumei de 7.287,35 lei.
Motivându-şi contestaţia, societatea arată că nu a primit nici o somaţie de plată, înştiinţare sau titlu executoriu din care să rezulte că are vreun debit faţă de A.V.A.S. sau faţă de bugetul de stat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 20 şi 42 din OUG nr. 51/1998 republicată care prevăd obligativitatea comunicării titlului executoriu.
Curtea de Apel Bucureşti, competent investită să soluţioneze contestaţia, a pronunţat Decizia nr. 189 din 31 octombrie 2006 admiţând contestaţia la executare şi anulând măsura popririi înfiinţată prin Ordinul nr. 1374 din 5 aprilie 2006 emis de A.V.A.S. De asemenea, s-a dispus restituirea sumei de 7.287,35 lei către contestatoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că excepţia prematurităţii este neîntemeiată deoarece art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată cuprinde dispoziţii în favoarea debitorului iar obligaţia de comunicare a contestaţiei şi a înscrisurilor doveditoare a fost complinită, intimata neputând invoca vreo vătămare.
În soluţionarea excepţiei instanţa a mai ţinut seama şi de natura juridică specială a contestaţiei la executare aceea de cale de atac specifică fazei de executare silită.
Pe fond instanţa a apreciat că obligaţia de comunicare a titlului executoriu înainte de a se proceda la blocarea conturilor debitoarei este imperativă aşa cum reiese din dispoziţiile art. 42 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată.
Nefiind îndeplinită această condiţie, creditoarea a început o executare silită abuziv şi sancţiunea este anularea popririi.
S-a mai considerat că somaţia colectivă prevăzută de art. 6 alin. (2) din OUG nr. 95/2003 modificat prin Legea nr. 557/2003 priveşte numai art. 58 din OUG nr. 51/1998 referitor la executarea silită mobiliară şi imobiliară dar nu se aplică şi procedurii de executare silită prin poprire reglementată de art. 42 din aceeaşi OUG nr. 51/1998.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 51/1998, raportat la art. 399 şi următoarele C. proc. civ., cât şi art. 4041 alin. (1) şi (2) şi art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., dispunându-se şi restituirea sumei de 7.287,35 lei pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. invocând dispoziţiile art. 3041 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că excepţia prematurităţii era întemeiată întrucât art. 46 din OUG nr. 51/1998 prevede imperativ că nu se poate primi cererea fără dovada îndeplinirii obligaţiei de comunicare a acţiunii şi a actelor doveditoare.
Se arată că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 46 alin. (1) teza a II-a în sensul că în cazul contestaţiilor la executare operează excepţia rezultând din caracterizarea acesteia drept o cale de atac împotriva actelor de executare.
Recurenta susţine că această excepţie din art. 46 alin. (2) teza II a OUG nr. 51/1998 este de strictă interpretare şi se referă la căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi nu la depunerea acţiunilor în justiţie.
Este criticată şi soluţionarea pe fond a cauzei, recurenta susţinând că, în speţă se execută o creanţă preluată de la C.A.S. Timişoara şi au fost îndeplinite cerinţele art. 6 alin. (2) din OUG nr. 95/2003 referitoare la titlul executoriu reprezentat de înştiinţarea de plată nr. 8752/05 februarie 2004 emisă de C.A.S. Timiş.
Se arată că procedura prealabilă a somaţiei colective a fost efectuată la sediul C.A.S. Timiş fiind afişată somaţia colectivă nr. 4960 din 4 martie 2004 în data de 17 martie 2006.
Recurenta consideră că dispoziţiile art. 21 din O.U.G 95/2003 introduc o derogare de la obligativitatea comunicării titlului executoriu cuprinsă în art. 58 din OUG nr. 51/1998.
De altfel art. 42 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 nu prevede, în mod expres obligativitatea comunicării titlului executoriu ci doar faptul că actele de executare prin poprire trebuie să aibă loc după comunicarea titlului executoriu.
Se mai arată că ar fi absurd ca A.V.A.S. să poată efectua acte de executare silită mobiliară şi imobiliară fără a soma debitorii preluaţi, în baza OUG nr. 95/2003 şi să nu poată institui poprire împotriva aceloraşi debitori, în aceleaşi condiţii.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În speţă, Curtea de Apel Bucureşti a interpretat greşit dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998 considerând că a fost complinită obligaţia de comunicare a contestaţiei şi a înscrisurilor doveditoare. Această condiţie trebuia îndeplinită înainte de sesizarea instanţei şi nu pe parcursul judecăţii.
Pe de altă parte nu poate fi asimilată excepţia ca aplicându-se contestaţiei la executare ca o cale de atac deoarece prin contestaţia la executare nu se atacă o hotărâre ci aspecte legate de executarea acesteia.
Şi criticile referitoare la aspectele de fond sunt întemeiate.
Procedura somaţiei colective reglementată de art. 21 din OUG nr. 95/2003 priveşte executarea tuturor bunurilor aparţinând debitorilor preluaţi de A.V.A.S. de la C.A.S. Şi lichidităţile din cont sunt bunuri ale debitoarei astfel încât nu se poate susţine că executarea prin poprire ar rămâne în afara acestei reglementări şi ei ar continua să i se aplice dispoziţiile generale din art. 42 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
De altfel acest din urmă text nici nu menţionează expres obligativitatea comunicării titlului executoriu şi nu se poate accepta lipsa de unitate a tratamentului juridic în diferitele forme de executare silită sub aspectul condiţiilor prealabile ce ar trebui îndeplinite.
Urmează a fi admis recursul creditoarei şi se va schimba sentinţa în sensul că va fi respinsă contestaţia la executare a debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 189 din 31 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Schimbă sentinţa şi respinge contestaţia la executare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3395/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3167/2007. Comercial → |
|---|
