ICCJ. Decizia nr. 3400/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3400/2007
Dosar nr. 4330/3/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia comercială nr. 201 din 12 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4330/3/2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de reclamanta C.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 8457 din 17 octombrie 2006 pronunţată de secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A.M.I. SRL şi în consecinţă, hotărârea a fost desfiinţată şi cauza trimisă pentru continuarea judecăţii.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., anterior promovării acţiunii în justiţie, astfel că prima instanţă în mod greşit a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Astfel, s-a reţinut că voinţa părţilor de a rezolva litigiul pe cale judecătorească rezultă fără echivoc, iar comunicarea invitaţiei la conciliere a fost procedural îndeplinită cu pârâta, aşa încât interpretarea primei instanţe că nu s-a realizat încercarea de conciliere, având în vedere şi demersurile ambelor părţi, precum şi relaţiile dintre acestea este extrem de rigidă.
Împotriva acestei sentinţe pârâta SC A.M.I. SRL a declarat recurs susţinând că este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de modificare conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că interpretarea mai puţin restrictivă a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. şi ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., făcută de instanţa de apel este în contradicţie cu caracterul imperativ al textului procedural şi cu aspectul prealabil al sesizării instanţei.
În concret, recurenta susţine că, comunicarea unei simple adrese sau notificări prin executorul judecătoresc la un număr poştal fals, nu poate îndeplini cerinţele imperative ale art. 7201 C. proc. civ., în absenţa pretenţiilor, a temeiului lor legal şi în mod deosebit a actelor prin care trebuia să se facă dovada calităţii de moştenitor al asociatului defunct, astfel cum eronat a reţinut instanţa de apel.
Nu s-a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reţine că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speţă, litigiul are ca obiect obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 60.000 euro reprezentând valoarea părţilor sociale, în favoarea reclamantei, în calitate de unică moştenitoare a asociatului decedat.
Caracterul de litigiu comercial având o natură patrimonială impune conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinirea procedurii concilierii prealabile promovării cererii de chemare în judecată, potrivit art. 7201 C. proc. civ., acest aspect fiind controversat în speţă.
Analizând din această perspectivă Decizia pronunţată în apel, în mod legal şi temeinic Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că scopul iniţierii acestei proceduri a fost atins în speţă, prin aceea că, anterior procesului, societatea pârâtă a fost înştiinţată în legătură cu demersul judiciar, fapt necontestat aşa cum corect s-a reţinut.
Motivarea instanţei de apel conform căreia înscrisul depus la dosarul de fond, prin referirea la art. 7201 C. proc. civ., cât şi prin conţinutul său în privinţa datei şi locului convocării, a anexelor şi temeiului de drept al pretenţiilor, constituie dovada concilierii prealabile, reflectă temeinic realitatea de fapt şi de drept.
În baza considerentelor expuse, se va reţine că recursul pârâtei nu este fondat, astfel încât, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, menţinându-se în întregime soluţia pronunţată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.M.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 201 din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3404/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3398/2007. Comercial → |
|---|
