ICCJ. Decizia nr. 3418/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3418/2007
Dosar nr. 7108/59/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 2457 din 29 septembrie 2006, a admis cererea formulată de reclamanta SC U.C.M.R. SA cu sediul social în municipiul Reşiţa judeţul Caraş-Severin în contradictoriu cu pârâta SC F.R.R.R. SA cu sediul social în municipiul Reşiţa judeţul Caraş-Severin, în sensul că a desemnat pe expertul C.L.C. să întocmească un raport în care să analizeze operaţiunile din gestiunea societăţii SC F.R.R. SA, referitoare la.
1. Stabilirea valorii juste a imobilizărilor corporale şi necorporale ale societăţii pârâte, conform legislaţiei contabile române în vigoare;
2. Stabilirea nivelului real al cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe;
3. Inflaţia modului de calcul a cheltuielilor cu amortizarea asupra rezultatelor financiare ale societăţii.
4. Legalitatea evidenţierii contabile a elementelor patrimoniale de activ şi pasiv, în momentul trecerii de la înregistrarea contabilă în valută a activului şi pasivului patrimonial, la contabilizarea în moneda naţională respectiv data de 1 ianuarie 2004;
5. Influenţa supraevaluării stocurilor cu mişcare lentă asupra rezultatelor din bilanţ.
6. Legalitatea evidenţierii contabile în valută a elementelor patrimoniale de activ şi pasiv în perioada 1992/2004, raportat la prevederile contabile legale în vigoare şi la Hotărârea A.G.A. din luna octombrie 2001.
7. Stabilirea cauzei necorcordanţei dintre valoarea totală a capitalului social înregistrat în evidenţele contabile ale SC F.R.R.R. SA şi capitalul social declarat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.
8. Legalitatea practicii managementului societăţii de a declara alte valori care să fie folosite ca bază impozabilă în ceea ce priveşte impozitul pe clădiri decât valorile înregistrate în contabilitate şi care atrag un ridicat nivel al costurilor cu amortizarea.
S-a dispus că raportul întocmit să fie predat cenzorilor societăţii pârâte iar onorariul expertei să fie suportat de aceiaşi societate pârâtă.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut în principal că dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată prevăd posibilitatea ca acţionarii care deţin cel puţin 10 % din capitalul social să solicite instanţei desemnarea unuia sau mai multor experţi, care să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care urmează să fie predat cenzorilor societăţii pentru a fi analizat şi propuse măsuri corespunzătoare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 17/ A din 23 ianuarie 2007, a respins apelul declarat de pârâta F.R.R.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 2457 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4890/COM/2006, preluând argumentele de natură juridică ale primei instanţe.
Împotriva deciziei civile nr. 17/ A din 23 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâta F.R.R.R. SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea acţiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a expus că acţiunea este abuzivă şi formulată cu rea credinţă, neregulile invocate de reclamantă nu sunt reale şi nu a fost încălcată nici o prevedere legală.
Intimata-reclamantă SC U.C.M.R. SA a depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de pârâtă urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că, potrivit certificatului nr. 11373 din 19 aprilie 2006 eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, reclamanta SC U.C.M.R. SA este acţionar al pârâtei SC F.R.R. SA, deţinând 40 % din capitalul social.
Din această perspectivă, apare pe deplin justificată, conform dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 cererea reclamantei de a fi desemnat de instanţă un expert care să analizeze operaţiunile din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport ce va fi predat societăţii şi cenzorilor.
Acţiunea reclamantă nu poate fi caracterizată ca fiind abuzivă şi formulată cu vădită rea credinţă, deoarece este justificată de calitatea reclamantei şi reglementată legal.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.R.R.R. SA împotriva deciziei civile nr. 17/ A din 23 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta F.R.R.R. SA, împotriva deciziei nr. 17 din 23 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3437/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3417/2007. Comercial → |
|---|
