ICCJ. Decizia nr. 3417/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3417/2007
Dosar nr. 6321/2/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa comercială nr. 124 din 21 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantei SC G.C. SRL cu sediul social în municipiul Călăraşi judeţul Călăraşi împotriva pârâtei A.D.S. cu sediul social în Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta la încheierea cu reclamanta a unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe asupra suprafeţei de teren de 4.590 ha teren arabil extravilan aflat în administrarea SC A. SA Roseţi, teren aferent construcţiilor cumpărate de către reclamantă. De asemenea, a mai fost obligată pârâta către reclamantă la 10 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării întâmpinării ridicată de reclamantă şi excepţia lipsei competenţei materiale ridicată de pârâtă.
S-a reţinut că reclamanta, în baza dispoziţiilor legale şi a facturilor invocate în acţiune, a cumpărat active ce au aparţinut fostului I.A.S. Roseţi (SC A. SA), terenul acesteia devenind proprietate de stat administrat de către pârâta în cauză. Pârâtei îi revenea obligaţia de a concesiona reclamantei şi terenul aferent acestor construcţii, în vederea exploatării lor, precum şi pentru întreţinerea efectivului de animale, care necesita o suprafaţă de teren pentru cultivarea furajelor.
În loc să pună în executare cererea reclamantei cu privire la concesionarea directă şi să ceară Consiliului de administraţie stabilirea redevenţei, pârâta a încercat începerea procedurii licitaţiei întregului teren, deşi reclamanta solicitase numai o parte din acesta. Pârâta avea obligaţia legală, conform dispoziţiilor invocate de reclamantă, să încheie un contract de concesiune prin metoda atribuirii directe, astfel nejustificându-se scoaterea la vânzare a activelor şi făcându-se imposibilă exploatarea acestora de către reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 88 din 7 februarie 2007, a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii apelului invocată de intimata reclamantă şi în consecinţă a admis apelul declarat de apelanta pârâtă A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 124 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Călăraşi, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată. A mai obligat intimata reclamantă la plata sumei de 5,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă.
Excepţia nulităţii apelului a fost găsită neîntemeiată, deoarece neindicarea numărului sentinţei comerciale atacate, nu este o culpă a apelantei, ci a personalului auxiliar al instanţei de fond, care a comunicat hotărârea fără număr şi cu o dată a anului eronată, respectiv 2004 în loc de 2006. De asemenea această cerinţă a fost îndeplinită până la prima zi de înfăţişare, conform art. 287 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
Pârâta, în condiţiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 268/2001, a început procedura concesionării unei suprafeţe de teren de 7.753 ha, teren agricol extravilan, aflat în administrarea SC A. SA Roseţi judeţul Călăraşi, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 76 din 16 iulie 2003 care a aprobat elementele componente ale studiului de oportunitate şi respectiv caietul de sarcini, cât şi metoda de concesionare şi anume licitaţia, prin plic închis.
Nu are nici o relevanţă asupra licitaţiei, care era suspendată pe cale judecătorească, cererea introdusă de reclamantă la data de 9 decembrie 2003, prin care solicita pârâtei atribuirea suprafeţei de teren de 4.590 ha, prin altă metodă, decât cea stabilită legal de apelantă. În cazul în care reclamanta considera că este legal îndreptăţită a primi această suprafaţă de teren, prin metoda atribuirii directe, trebuia să se adreseze pârâtei în timp util şi să ceară fie anularea sau modificarea, eventual parţială a Hotărârii Consiliului de Administraţie, privind licitaţia aflată în desfăşurare şi stabilirea redevenţei, iar în caz de refuz să se adreseze justiţiei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC G.C. SRL Călăraşi care a criticat această hotărâre sub aspectele că ea conţine motive contradictorii, în realitate cererea de apel a pârâtei A.D.S. fiind informă, fără indicarea sentinţei atacate, împrejurări care conduc la anularea cererii conform art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Decizia atacată este considerată că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, cu ignorarea apărărilor expuse în întâmpinare care echivalează cu încălcarea dreptului constituţional la apărare şi la un proces echitabil, solicitându-se în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei criticate în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei comerciale nr. 124/2006 a Tribunalului Călăraşi.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL Călăraşi urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei existente, rezultă că la termenul din 31 ianuarie 2007, intimata reclamantă SC G.C. SRL, prin consilier juridic, a cerut anularea apelului în condiţiile art. 287 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că nu s-a indicat sentinţa atacată.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., stabilesc că cererea de apel va cuprinde şi arătarea hotărârii care se atacă, această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii. În continuarea textului, la pct. 2, se precizează că cerinţa legală expusă anterior poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Atunci când a declarat apelul, pârâta A.D.S. a menţionat în cererea motivată în fapt şi în drept, că se referă la sentinţa comercială pronunţată la data de 21 februarie 2006 de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 396/2004. Nu a fost posibilă specificarea exactă a numărului sentinţei atacate de apelantă, deoarece dovada de primire şi procesul verbal de predare a hotărârii instanţei de fond, din 29 mai 2004, are la rubrica „numărul hotărârii" un spaţiu liber, necompletat. Comunicarea acestei hotărâri mai prezintă şi o altă neconcordanţă, respectiv împrejurarea că sentinţa a fost pronunţată în şedinţa publică din 21 februarie 2004.
Corect s-a apreciat că lipsa numărului sentinţei şi data anului eronată, respectiv 2004 în loc de 2006, nu pot fi considerate ca o culpă a apelantei.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că raţiunea acestei sancţiuni instituită în art. 287 alin. (2) C. proc. civ., este aceea de a realiza o corectă determinare a hotărârii atacate. Dacă pe baza celorlalte elemente precizate din cererea de apel sentinţa apelată se identifică în mod exact, vătămarea presupusă de lege prin existenta acestei nulităţi exprese este înlăturată, făcându-se proba contrară, respectiv a lipsei vătămării.
Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.
Nu poate fi primită nici teza acreditată de recurentă în motivele de recurs potrivit căreia A.D.S. putea continua procedurile comune de concesionare a suprafeţelor de teren aparţinând fostului I.A.S. Roseţi pentru diferenţa de teren rămasă, deoarece SC G.C. SRL solicitase concesionarea pentru 4.590 ha din totalul de 7.700 ha. Amplu documentat s-a expus în faza procesuală a apelului că atunci când a fost adoptată de Consiliul de Administraţie hotărârea de concesionare a suprafeţei de 7.753 ha teren agricol extravilan, a fost stabilită metoda licitaţiei cu plic închis, iar la aceste momente reclamanta nu avea vocaţie pentru a fi avută în vedere la stabilirea metodei de concesionare.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL Călăraşi împotriva deciziei nr. 88 din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL Călăraşi, împotriva deciziei nr. 88 din 7 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3406/2007. Comercial → |
|---|
