ICCJ. Decizia nr. 3545/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3545/2007
Dosar nr. 2201/33/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 decembrie 2005 reclamanta SC P.I. SRL Bucureşti cheamă în judecată pe pârâtele SC D.K.U.B. SRL Cluj Napoca şi SC T.I.E.C.G.S.P. SRL Cluj Napoca solicitând instanţei să declare nul absolut contractul de închiriere autentificat sub nr. 602 din 25 martie 2003 intervenit între pârâte şi să dispună restituirea de către pârâta de rând doi către pârâta de rând întâi a autoturismului, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 310/C/2006 din 21 martie 2003, Tribunalul Comercial Cluj admite excepţia lipsei de interes născut şi actual al reclamantei în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la acţiunea de faţă, invocată de pârâte şi respinge acţiunea ca prematur formulată, reţinând, în acest sens, că la data formulării acţiunii contractul de închiriere vizat nu mai era în fiinţă, autoutilitara fiind restituită pârâtei de rândul 1.
Prin Decizia civilă nr. 92 din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că reclamanta are interesul născut şi actual în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere care rezidă în împrejurarea că aceasta, în baza actului de cesiune de părţi sociale, a dobândit calitatea de asociat în cadrul pârâtei de rândul unul, aşa încât orice act ce implica într-un fel sau altul patrimoniul societar al acestei pârâte interesează în egală măsură şi pe reclamanta apelantă, dar că în cauză este necesară administrarea de probe pentru a se verifica îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute imperativ de lege cu privire la caracterul cauzei contractului de închiriere la momentul perfectării acestuia, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei şi, pe cale de consecinţă, menţinerea soluţiei instanţei de fond sub aspectul respingerii acţiunii introductive de instanţă ca fiind lipsită de interes.
Recurenta critică instanţa de apel pentru a fi pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii deoarece a reţinut că reclamanta intimată ar avea calitatea de asociat în cadrul societăţii comerciale recurente de rândul unu fără ca aceasta să-şi fi probat calitatea invocată în condiţiile în care contractul de cesiune de părţi sociale nu a fost menţionat la O.R.C. şi cu privire la care este promovată o acţiune în constatarea nulităţii absolute, ca şi pentru că nu a ţinut cont că, anterior promovării acţiunii de către reclamanta intimată, contractul de închiriere încetase, respectiv la 25 decembrie 2004, iar bunul închiriat fusese restituit societăţii la 24 decembrie 2004, astfel că reclamanta nu putea justifica la data de 2 decembrie 2005, data acţiunii, un interes născut, actual, personal şi direct.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că reclamanta intimată nu a probat calitatea sa de asociat în cadrul societăţii recurente de rând unu întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii stabilite de art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi nici a înscrierii transmiterii părţilor sociale în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii cum cer dispoziţiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, astfel că în mod eronat a reţinut instanţa de apel că la data promovării acţiunii reclamanta avea calitatea de asociat în societatea pârâtă de rândul unu, recurenta de faţă.
Mai mult, întrucât, la data promovării acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere dintre pârâte de către reclamanta intimată, respectivul contract încetase prin denunţare unilaterală de către locatar, necontestată, iar bunul închiriat fusese restituit locatorului, reclamanta intimată nu mai justifica un interes actual, nefiind expusă unui posibil prejudiciu prin contractul evocat, astfel că în mod eronat instanţa de apel reţine că la menţionata dată partea avea un interes născut şi actual în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere, care nici nu mai era în vigoare de aproape un an, or, reclamanta trebuia să justifice un interes personal, actual şi direct pentru a promova acţiunea în constatarea nulităţii absolute a menţionatului contract de închiriere.
Faţă de cele de mai sus constatându-se că Decizia recurată nu este legală şi temeinică şi că soluţia instanţei de fond este corectă, cu aplicarea art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Curtea urmează a admite recursul promovat de recurentă împotriva deciziei instanţei de apel pe care urmează a o modifica în totalitate în sensul că urmează a fi respins apelul apelantei reclamante împotriva hotărârii instanţei de fond care urmează a fi păstrată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele SC D.K.U.B. SRL prin lichidator C.A. şi SC T.I.E.C.G.S.P. SRL Cluj Napoca.
Modifică Decizia nr. 92 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Bucureşti împotriva încheierii civile nr. 31 din 21 martie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3437/2007. Comercial → |
|---|
