ICCJ. Decizia nr. 3437/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3437/2007
Dosar nr. 25921/3/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC U.T. SRL Bucureşti solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.400.020.955 lei (140.002,09 Ron) reprezentând chirie restantă şi penalităţi de întârziere pentru lunile decembrie 2004 şi februarie – iulie 2005.
La data de 27 septembrie 2005 reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care şi-a majorat pretenţiile cu suma de 33.295,06 Ron reprezentând chirie restantă pentru lunile august şi septembrie 2005 şi penalităţi de întârziere.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2005 instanţa de fond a apreciat ca fiind tardiv formulată cererea modificatoare întrucât a fost depusă de reclamantă după prima zi de înfăţişare şi fără respectarea condiţiilor prevăzute de art. 132 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 576 din 15 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata echivalentului în lei a sumei de 7200 dolari S.U.A. şi T.V.A. aferent reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada februarie 2005 – iulie 2005 şi a penalităţilor de 0,1 % pe zi de întârziere aferente calculate până la data achitării debitului principal dar fără a-l depăşi plus suma de 13.086.200 Rol cheltuieli de judecată (taxa de timbru).
S-a respins cererea reclamantei de acordare a contravalorii chiriei şi penalităţilor aferente lunii decembrie 2004.
Instanţa de fond a reţinut că deşi contractul de locaţiune nr. 10 din 30 iunie 2004 a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2004 predarea efectivă a spaţiului s-a efectuat în lunile ianuarie –februarie 2005, şi că din corespondenţa purtată de părţi rezultă că în luna decembrie 2004 spaţiul nu putea fi folosit de pârâtă, situaţie în care plata chiriei aferente lunilor august – noiembrie 2004 reprezintă o plată în avans.
În ceea ce priveşte contravaloarea chiriei aferente perioadei februarie 2005 – iulie 2005 s-a considerat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, situaţie în care urmează să fie obligată la plata chiriei şi penalităţilor aferente.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă împotriva acestei sentinţe au fost respinse prin Decizia comercială nr. 655 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că apelul reclamantei este nefondat întrucât instanţa de fond a reţinut în mod corect că spaţiul comercial a fost predat la 25 ianuarie 2005 şi că pârâta datorează chiria numai pe perioada februarie – iulie 2005.
Cu privire la apelul pârâtei s-a reţinut că este nefondat întrucât nu poate fi primită susţinerea acesteia referitoare la compensarea chiriei datorată pentru perioada în litigiu cu chiria plătită în perioada în care nu a folosit spaţiul, în lipsa unor probe în acest sens.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că Decizia cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii în sensul că se reţine că, contractul a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2004, dar spaţiul comercial s-a predat la 25 ianuarie 2005, deşi pârâta a plătit chiria prevăzută în contract pentru perioada 1 august - 1 decembrie 2004, precum şi toate cheltuielile aferente folosirii spaţiului.
În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică Decizia instanţei de apel pe motiv că s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi s-a schimbat natura şi înţelesul lămurit al acestuia. Recurenta precizează că deşi raportul juridic dintre părţile în litigiu decurge din contractul nr. 10/2004 care la art. 4 prevede modalitatea de plată a chiriei, instanţa a considerat greşit că plata chiriei pe primele 6 luni reprezintă o plată în avans pentru perioada februarie-iulie 2005.
Prin motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în sensul că nu s-au avut în vedere prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legale au putere de lege între părţile contractante.
Recurenta susţine că instanţa nu a luat în considerare prevederile art. 2.6 din contract potrivit cărora intimata-pârâtă a preluat spaţiul comercial la data semnării contractului, înregistrând firma la R.C. cu acest sediu şi plătind de la această dată chiria prevăzută în contract şi toate utilităţile, astfel cum rezultă din probele aflate la dosar.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, din verificarea probelor administrate în cauză rezultă că în mod eronat s-a reţinut că, contractul de locaţiune nr. 10/2004 încheiat de părţile în litigiu pentru imobilul din Bucureşti Bulevardul Unirii sector 3 a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2004 dar predarea efectivă s-a efectuat în lunile ianuarie-februarie 2005.
Din dispoziţiile art. 2.6 din contract, rezultă că imobilul se predă la data semnării contractului, iar din probatoriile administrate în cauză rezultă că intimata a intrat în posesia spaţiului comercial începând cu data de 1 august 2004. Acest aspect a fost confirmat indirect de intimată prin plata facturilor pentru chirie şi utilităţile aferente perioadei august – noiembrie 2004 şi ianuarie 2005.
Conform art. 5.2 lit. a) din contract recurenta avea obligaţia să predea spaţiul comercial în stare de folosinţă lucru care s-a efectuat, dovadă fiind probele depuse la dosar (contracte, procese verbale încheiate cu executanţii lucrărilor de amenajare cu privire la geamurile termopan, amplasarea unor calorifere, înlocuirea unor uşi, predarea telecomenzilor pentru aparatele de aer condiţionat la data de 25 august 2004).
Faptul că intimata-pârâtă a preluat şi folosit spaţiul comercial este dovedit şi de stabilirea sediului social al societăţii în spaţiul închiriat începând cu data de 18 august 2004, de încheierea de către pârâtă a actelor adiţionale nr. 3, 4 şi 6 din 20 august 2004 cu R. pentru instalarea posturilor telefonice în acest spaţiu, precum şi de adresa pârâtei nr. 70 din 25 august 2004 prin care se solicită acordul pentru încheierea unui contract de asociere în participaţiune cu o firmă asociată din Braşov în vederea amplasării în spaţiul închiriat a unui birou pentru societatea asociată.
De altfel, plata integrală şi fără obiecţiuni a chiriei pentru perioada august-noiembrie 2004 demonstrează că pârâta a ocupat integral spaţiul închiriat lăsând fără obiect excepţia de neexecutare a contractului invocată în apărare de pârâtă.
În această situaţie se constată că instanţele au considerat în mod greşit că pârâta a intrat în posesia spaţiului închiriat în luna ianuarie 2005.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că este justificată întrucât instanţele au adăugat la art. 4 din contract termenul de „chirie în avans" care nu este prevăzut în contract, modul în care este redactat acest articol fiind clar şi nelăsând loc altei interpretări.
Din examinarea prevederilor art. 4 din contract, se constată că părţile au convenit că pentru spaţiul închiriat chiria este de 4320 dolari S.U.A. /lună şi se plăteşte eşalonat astfel.
- 1200 dolari S.U.A. /lună + T.V.A. timp de 6 luni de la data predării spaţiului;
- începând cu luna a VII-a de la data semnării contractului timp de 10 luni suma de 6192 dolari S.U.A. + T.V.A.;
- după expirarea perioadei de 10 luni, chiria stabilită la art. 4.1 de 4320 dolari S.U.A. /lună.
Fără a ţine seama de faptul că predarea imobilului s-a făcut, în luna august 2004, şi fără a analiza modul în care intimata pârâtă a plătit chiria în perioada august-noiembrie 2004, respectând prevederile art. 4 din contract, instanţele au stabilit o altă chirie decât cea stabilită de părţile contractante, considerând în mod greşit că plăţile efectuate în anul 2004 s-au efectuat în avans pentru perioada ulterioară.
Avându-se în vedere prevederile contractului privind cuantumul chiriei datorate de pârâtă pentru luna decembrie 2004 şi perioada februarie – iulie 2005 rezultă că pârâta datora suma de 38.352 dolari S.U.A. plus T.V.A.
Întrucât instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 7200 dolari S.U.A. plus T.V.A., iar sentinţa a fost executată, rezultă că suma datorată de pârâtă este de 31152 dolari S.U.A. plus T.V.A.
În temeiul art. 4.6 din contractul de locaţiune pârâta urmează să fie obligată şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1 % /zi până la data achitării debitului, fără a-l depăşi.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită recursul reclamantei, să se modifice Decizia şi să se schimbe în parte sentinţa în sensul că se admite acţiunea reclamantei şi se va obliga pârâta la plata sumei de 31152 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii cu titlu de chirie pentru luna decembrie 2004 şi perioada februarie – iulie 2005 plus T.V.A. şi a penalităţilor de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate până la data achitării debitului, fără a-l depăşi.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta urmează să fie obligată la plata sumei de 6566 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru la fond, apel şi recurs.
Se menţin restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC I. SA Bucureşti.
Modifică în parte, Decizia nr. 655 din 15 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială şi schimbă, în parte, sentinţa comercială nr. 576 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite acţiunea reclamantei SC I. SA şi obligă pârâta SC U.T. SRL Bucureşti şi la plata sumei de 31152 dolari S.U.A. în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând contravaloare chirie pentru luna decembrie 2004 şi perioada februarie 2005 – iulie 2005 şi a penalităţilor de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate până la data achitării debitului, fără a-l depăşi.
Obligă intimata la plata sumei de 6566 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru la fond, apel şi recurs.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3418/2007. Comercial → |
|---|
