ICCJ. Decizia nr. 342/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 342/2007
Dosar nr. 24812/2/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7970 din 22 noiembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 9595/2001, Judecătoria sectorului IV Bucureşti a soluţionat acţiunea de divorţ cu minori formulată de reclamanta G.L. împotriva pârâtului G.E., şi a disjuns, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 C. proc. civ., capătul de cerere relativ la partajarea bunurilor comune.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat şi partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, precum şi a capitalului social al SC S.I. şi al SC T.A. SRL. Reclamanta şi-a completat cererea, solicitând şi partajul părţilor sociale ale SC S.I. SRL şi ale SC T.A. SRL, ca şi al beneficiilor realizate de părţile litigante în calitate de asociaţi ai celor două societăţi.
Reclamanta şi-a completat din nou cererea de partaj, solicitând ca instanţa să constate simulat actul de cesiune autentificat sub nr. 2134 din 9 septembrie 2002 de Biroul Notarului Public F.N., act prin care pârâtul G.E. i-a cesionat lui C.A. cele 10 părţi sociale reprezentând 50 % din capitalul social al SC T.A. SRL.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că scopul încheierii actului a fost de a crea o aparenţă de cesionarea părţilor sociale, prin înlăturarea lor de la masa partajabilă, SC T.A. SRL având un fond de comerţ mare şi o cifră de afaceri pe măsură. A susţinut că cesiunea este fictivă, ea fiind realizată la un preţ derizoriu de 1.000.000 lei faţă de valoarea cifrei de afaceri.
Cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 1175 C. civ. şi pe dispoziţiile art. 35 C. fam.
La 11 aprilie 2003, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în simulaţie şi necompetenţa materială a judecătoriei, faţă de caracterul comercial al acestui capăt de cerere.
La 30 mai 2003, reclamanta R.L. (fostă G.) a solicitat citarea în cauză ca pârât şi a numitului C.A., parte în contractul de cesiune a cărui simulaţie o invocă.
Prin încheierea de la 20 iunie 2003, Judecătoria a disjuns acţiunea în simulaţie (despre care a reţinut că are caracter incidental) de acţiunea de partaj de bunuri comune, iar la termenul din 5 decembrie 2003 a respins excepţia necompetenţei sale materiale, apreciind că acţiunea în simulaţie, deşi disjunsă, îşi păstrează caracterul incidental faţă de acţiunea de partaj, fiind incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1345 din 5 martie 2005, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţiile invocate de pârâţi şi a respins acţiunea în constatarea simulaţiei ca inadmisibilă şi ca promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia civilă nr. 684 A din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sector 4 Bucureşti în soluţionarea cauzei, a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1345 din 5 martie 2004 pronunţată de această instanţă, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială. A reţinut instanţa de apel că, urmare a disjungerii şi a judecării separate de cererea de partaj de bunuri comune, acţiunea în simulaţie a căpătat o existenţă de sine stătătoare, astfel că nu operează prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ., acţiunea în simulaţie având caracter comercial şi trebuind soluţionată de instanţa competentă material, respectiv de Tribunalul Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la numărul 12294 din 5 noiembrie 2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, iar la termenul din 24 noiembrie 2004, reclamanta a lărgit din nou cadrul procesual pasiv, solicitând citarea ca pârât şi a lui I.D., atât faţă de dispoziţiile deciziei de apel, cât şi faţă de dispoziţiile art. 221 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
La termenul din 2 martie 2005, tribunalul a respins această cerere, reţinând că faţă de stadiul procesual, cadrul procesual pasiv este cel stabilit în faţa instanţei de fond.
Prin sentinţa comercială nr. 2487 din 25 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâţilor câte 20.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit că între pârâţi ar fi intervenit anterior sau concomitent un alt contract, care să reprezinte voinţa lor reală şi prin care să fie anihilată aparenţa juridică a actului public. Sub acest aspect prima instanţă a reţinut că din declaraţiile martorilor audiaţi a reieşit că aceştia au cunoscut, direct sau indirect, intenţia pârâtului G.E., de a-şi înstrăina părţile sociale, dar că nu au cunoscut ca între părţi să se fi încheiat şi un alt act, secret, care să ateste că între părţi există un alt raport juridic. Nefiind dovedită existenţa actului secret şi, deci, îndeplinirea condiţiilor art. 1175 C. civ., cererea a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta iar Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 351 din 15 iunie 2006, a respins acest apel, ca nefondat, respingând şi cererea intimaţilor de obligare a apelantei la cheltuieli de judecată.
Reclamanta R.L. a declarat, în termen, recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului şi a acţiunii sale. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susţine că Decizia atacată este lipsită de temei legal întrucât instanţa de apel reţine pe de o parte că se impunea a se face dovada actului secret în sensul de instrumentum iar pe de alta apreciază în mod greşit că nici măcar nu a invocat existenţa unui asemenea act secret. Reclamanta susţine că prin acţiunea sa a urmărit dovedirea caracterului fictiv al contractului de cesiune, contract care în realitate nu a fost încheiat, părţile dorind să disimuleze total realitatea. Reclamanta mai susţine că existenţa actului secret a reprezentat motivarea cererii de chemare în judecată dar că instanţa săvârşeşte o mare eroare în ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de act juridic, apreciind că actul secret despre care face vorbire art. 1175 C. civ., se referă la actul juridic în sensul de instrumentum, ceea ce impune existenţa înscrisului nu numai ad probationem ci chiar ad validitatem. Or, din punctul de vedere al formei, consemnarea actului secret într-un înscris nu este necesară, fiind suficientă încheierea sa ca negatium, conform principiului consensualismului.
Reclamanta mai susţine, în motivarea recursului său, că existenţa actului secret, adică manifestarea de voinţă a părţilor în sensul disimulării totale a realităţii, a fost dovedită prin probatoriul administrat atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel şi face, în continuare, o examinare a acestor probe din care rezultă intenţia părţilor de a încheia un contract simulat şi preţul derizoriu al contractului de cesiune. Acestea au rezultat şi din lipsa părţilor pentru a răspunde la interogatoriu, care poate reprezenta un început de dovadă, precum şi din situaţiile financiare ale societăţii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Este nefondată critica recurentei cu privire la greşita interpretare de către instanţa de apel a prevederilor art. 1175 C. civ., întrucât instanţa de apel a reţinut că reclamanta „nu numai că nu a dovedit existenţa unui act secret ca instrumentum, ea nu a pretins nici măcar că un asemenea act ar exista, în sensul de negatium, dar că, din varii motive, acesta nu s-a încheiat în formă scrisă". Rezultă că instanţa de apel nu a făcut o diferenţă între contract ca instrumentum şi contract în sensul de negatium, diferenţă pe care să îşi întemeieze şi argumenteze soluţia ci a avut în vedere că „aşa cum în mod riguros a reţinut şi judecătorul fondului, în speţă nu s-a dovedit existenţa actului secret pentru a se putea aprecia asupra caracterului nereal al actului public", deşi existenţa actului secret este o condiţie impusă de art. 1175 C. civ. Deci, concluzionând, instanţa de apel nu a reţinut şi nici nu şi-a motivat soluţia pe ceea ce se critică în recurs ci pe nedovedirea actului secret, indiferent de forma invocată. De altfel instanţa mai reţine că reclamanta în acţiunea sa a mai făcut vorbire şi de cauza ilicită a convenţiei de cesiune, de frauda la lege şi de preţul neserios, dar că acestea reprezintă alte motive de ineficacitate ale actului juridic decât simulaţia, pe care reclamanta şi-a fundamentat prezenta acţiune.
Faptul că instanţa de apel şi-a întemeiat şi motivat soluţia pe nedovedirea de către reclamantă a actului secret rezultă şi din motivarea recursului în care (ca şi în apel) se critică greşita interpretare a probelor de către instanţe şi se reia analiza acestora în sensul dovedirii actului secret. Or, cum greşita apreciere a probelor de către instanţe nu se încadrează între motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ea nu constituie un motiv legal ce ar putea fi examinat în calea extraordinară a recursului.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., va respinge cererea intimaţilor de obligare a recurentei către ei la cheltuieli de judecată în recurs, întrucât, până la pronunţare, nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.L. împotriva deciziei nr. 351 din 15 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată, formulată de intimaţii pârâţi G.E. şi C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 298/2007. Comercial → |
|---|
