ICCJ. Decizia nr. 3451/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3451/2007
Dosar nr. 10179/2/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Debitoarea SC C. B. SA PLOIEŞTI a solicitat prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, la data de 20 noiembrie 2006, formulată în contradictoriu cu creditoarea-intimată A.V.A.S. desfiinţarea popririi ordonate de creditoare prin Ordinul nr. 1299 din 2 martie 2006.
În motivare contestatoarea a susţinut că dreptul creditoarei-intimate la această nouă executare este perimat, conform art. 389 C. proc. civ., fiind efectuată în afara termenului de 6 luni şi fără nici o somaţie prealabilă, iar sub un al doilea aspect a invocat lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei A.V.A.S.
Instanţa fondului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 30 pronunţată la data de 12 februarie 2007, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, în raport de materialul probator administrat în cauză, că, prin contractul de cesiune de creanţă nr. 2 din 28 iunie 2002 intimata a preluat de la Ministerul Finanţelor Publice o creanţă neperformantă în cuantum de 356.694.913,36 lei deţinută, asupra contestatoarei-debitoare, creanţă ce a fost consolidată în dolari S.U.A. iar o parte din sumă a fost recuperată pe calea executării silite imobiliare prin scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a activelor societăţii debitoare.
Referitor la executarea prin poprire pentru debitul de 1.828.857,34 dolari S.U.A. rămas de recuperat, şi care face obiectul prezentei contestaţii, instanţa a apreciat că executarea silită prin poprire se poate face oricând, fără somaţie, cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, termen care în cauză nu s-a împlinit, dispoziţiile art. 387 şi 389 C. proc. civ., invocate de contestatoare neavând incidenţă în această formă de executare silită.
La data de 6 aprilie 2005 contestatoarea a declarat recurs împotriva sentinţei fondului solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei şi anulării ordinului de înfiinţare a popririi emis de intimată.
Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
- ordinul emis de intimata A.V.A.S. este contrar intereselor sale de creditor, deoarece blocarea conturilor are ca efect blocarea activităţii societăţii situaţie în care aceasta este în imposibilitate de a mai crea surse pentru rambursarea debitului;
- în limita titlurilor executorii valabile invocate de intimată, creanţa a fost recuperată prin vânzarea de licitaţie publică a acţiunilor societăţii şi ca atare nu există nici o diferenţă de creanţă certă lichidă şi exigibilă care să justifice emiterea ordinului de înfiinţare a popririi.
Asupra recursului
Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Motivul de plus petita prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu a fost explicitat de recurentă în dezvoltarea recursului, indicarea lui având numai un caracter pur formal şi ca atare nu poate face obiectul controlului.
2. Critica de nemotivare (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) nu subzistă, în raport de considerentele hotărârii care conţine o analiză exhaustivă a raporturilor dintre părţi şi a obligaţiilor asumate de contestatoarea-debitoare în calitate de utilizator final pentru o parte din împrumutul extern acordat SC C. B. SA şi garantat de Ministerul Finanţelor Publice, creanţă preluată de către intimata A.V.A.S. în baza contractului de cesiune de creanţă nr. 2 din 28 iunie 2002.
3. Titlurile constatatoarei ale creanţei împreună cu accesoriile creanţei cedate în temeiul cărora intimata a procedat la executarea silită împotriva debitoarei-contestatoare se înscriu în dispoziţiile art. 39 din OUG nr. 51/1998 potrivit cărora constituie titlu executoriu convenţiile de credit, actele prin care s-au constituit garanţii reale sau personale pentru restituirea creanţelor precum şi orice alte acte sau înţelegeri încheiate pentru valorificarea creanţelor, astfel că sub acest aspect critica de nelegalitate invocată de contestatoarea este neîntemeiată.
Mai trebuie precizat că susţinerile recurentei sub aspectul caracterului cert lichid şi exigibil al creanţei rămase de executat sunt contradictorii deoarece în expunerea de motive arată sub un prim aspect că executarea silită pornită de A.V.A.S. prin ordonarea popririi este de natură să-i blocheze activitatea şi prin urmare să o pună în imposibilitate să ramburseze debitul. Cu alte cuvinte contestatoarea nu contestă debitul rămas de executat, distinct de faptul că în raport de cele statuate de prima instanţă în ce priveşte debitul actual (1.828.857,34 dolari S.U.A.) recurenta nu aduce nici un argument sau dovezi în sprijinul tezei invocate în sensul că nu mai există debit de recuperat, susţinerile sale având caracterul unor simple afirmaţii.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C. B SA PLOIESTI împotriva sentintei comerciale nr. 30 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucuresti Secţia a V-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3453/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3449/2007. Comercial → |
|---|
