ICCJ. Decizia nr. 3455/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3455/2007
Dosar nr. 2374/3/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinare lucărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta S.C.HG SRL Bucureşti a solicitat instanţei ca prin hotârârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să evacueze de urgenţă şi fără trecerea unui termen spaţiul situat între axele B-C/20-21 în suprafaţă de 63.15 m.p. şi cel dintre axele B-C-/18-19 în suprafaţă de 37,6 m.p. ale parterului imobilului situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta ocupă fără titlu spaţiul menţionat, întrucât contractul de închiriere încheiat între părţi la data de 15 decembrie 2004, între părţi şi-a încheiat efectele la data de 5 iulie 2005, dată la care reclamanta a denunţat unilateral contractul în baza pactului comisoriu de grad IV, din culpa pârâtei.
În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 9293 din 1 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C.HG SRL Bucureşti şi a obligat pârâta să evacueze spaţiul situat între axele B-C/20-21 în suprafată de 63,15 m.p. şi cel din axele B-C/18-19 în suprafaţă de 37,6 m.p. ale parterului imobilului situat în Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că efectele contractului de închiriere încheiat între părţi au încetat în urma denunţării unilaterale a acestuia de către reclamantă.
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentinţa nr. 9293/2006, în sensul că denumirea pârâtei este SC M.M.S.G. SRL.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta, considerând-o nelegală şi netemeinică, deoarece numele pârâtei ce a fost trecut în dispozitivul sentinţei suspuse îndreptării materiale este acelaşi cu numele trecut de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 243 din 10 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul promovat de pârâta, precum şi cererea reclamantei privind obligarea la plata chetuielilor de judecată.
În considerentele deciziei, Curtea de Apel a apreciat că în mod legal şi corect prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. şi a corectat denumirea pârâtei. În ceea ce priveşte cererea privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a reţinut că pârâta nu a făcut dovada plăţii sumei pretinse cu titlu de onorariu de avocat.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 cpt. 9 C. proc.ă civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacată în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltueielilor de judecată.
Recursul este nefondat:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. pen., modificarea sau casarea unei hotârări se poate cere când hotâtărea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Critica invocată vizează cea de-a doua ipoteză a textului respectiv, încălcarea art. 274 C. proc. pen.
Art. 274 C. proc. pen., prevede în adevăr că partea care a câştigat procesul este îndreptăţită să solicite cheltuieli de judecată cu condiţia ca aceastea să fie dovedite. Or, instanţa de apel a constatat că înscrisurile depuse de recurentă nu fac dovada plăţii onorariului pentru obligarea părţii adverse la plată.
În concret, înscrisul depus de reclamantă în copie conformă cu originalul, existent la fila 9 a dosarului de apel, respectiv factura nr. 3863566 din 8 mai 2007, nu îndeplineşte condiţiile de acordare a sumei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât nu a fost însoţită de acte doveditoare ale plăţii onorariului de avocat.
Depunerea dovezilor în recurs nu infirmă soluţia instanţei de apel care s-a pronunţat pe actele aflate la dosar, iar invocarea încălcării articolului 274 C. proc. pen., în aceste condiţii nu atrage nelegalitatea deciziei atacată cu recurs.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, conform art. 312 C. proc. pen.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, conform art. 312 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.HG SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 243 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3453/2007. Comercial → |
|---|
