ICCJ. Decizia nr. 3448/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3448/2007
Dosar nr. 11919/3/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul M.B. a solicitat instanţei ca prin hotârârea ce o va pronunţa să fie obligată pârâta SC C.E. SA Bucureşti la plata sumei de 113.226,03 lei, din care 90.356,67 lei profit minim garantat calculat pentru anii 2004 - 2005 şi 22.869,35 lei majorări şi penalităţi de întârziere calculate până la data de 20 ianuarie 2006, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de asociere încheiat sub nr. 2948 din 13 aprilie 1993 între R.I. RA şi SC C.E. SA s-a stabilit terminarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi punerea în funcţiune a blocului XIIIO din Ansamblul E. situat în sectorul 1 Bucureşti, termenul de finalizare fiind de 14 luni de la data încheierii, pe baza resurselor financiare asigurate de pârâtă. Durata asocierii a fost stabilită pe toată perioada existenţei construcţiei. Pârâta s-a obligat să achite anual taxa de consecionare a terenului de 2.041,691 ROL cât şi valoarea profitului minim garantat anual, în valoare de 2.765.739 ROL, sume ce urmau a fi indexate cu rata inflaţiei. Conform art. 13 din contract în caz de nerespectare a obligaţiilor contractuale, partea în culpă datorează penalităţi precum şi daune.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 215/2001, art. 1066 şi 708 C. civ., art. 251 – art. 256 C. com., Legea nr. 146/1997, OG nr. 45/2003, OG nr. 26/2001, HG nr. 1513/2002, HG nr. 784/2005.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în considerarea hotârârilor judecătoreşti reprezentând sentinţa civilă nr. 2098/1999 rămasă definitivă şi irevocabilă şi sentinţa nr. 4325 din 31 martie 2004, de asemenea irevocabilă, apreciind îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 4401 din 2 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă, că între hotârârile menţionate şi prezenta cauză, nu există identitate de obiect, astfel încât condiţiile prevăzute cumulativ de art. 1201 C. civ., nu sunt îndeplinite.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere prevederile contractuale din convenţia de vânzare cumpărare, respectiv clauzele nr. 2 şi 11, întrucât contractul de asociere şi-a încetat efectele la data încheierii contractului, astfel încât reclamanta nu mai poate solicita plata profitului minim garantat, a majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, prin care a invocat că instanţa nu a ţinut seama de voinţa părţilor exprimată prin actele adiţionale la contractul de asociere, în sensul producerii efectelor juridice şi după încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Prin Decizia comercială nr. 76 din 6 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamant, reţinând că din coroborarea convenţiilor încheiate între părţi a reieşit că părţile au desfiinţat tacit, inclusiv clauzele contractuale ale asocierii referitoare la plata profitului minim garantat, dispoziţiile art. 3 din actul adiţional nr. 3 la asocierea nr. 2948/1993 nefiind de natură a mai produce consecinţe juridice.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul M.B. prin Primarul General care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat, admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi admiterea cererii formulată.
Prin dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că potrivit art. 1 din contractul de asociere nr. 2948 din 13 aprilie 1993, obiectul acestuia era terminarea execuţiei lucrărilor de construcţie, punerea în funcţiune şi exploatarea în mod distinct de către părţile contractante a bl. XIIIO din Ansamblul E., fiind vorba despre întregul imobil, atât spaţiile de locuit cât şi spaţiul comercial de la parterul acestuia.
Potrivit capitolului 9 şi art. 19 pârâta s-a obligat să achite taxa anuală de concesionare şi valoarea profitului minim garantat anual.
Arată că intenţia părţilor la momentul încheierii actului adiţional nr. 1 din 10 august 1993 nu a fost de încetare a asocierii. În susţinerea acestei afirmaţii invocă dispoziţiile art. 977 şi 982 C. civ., potrivit cărora actul adiţional nr. 1 nu poate fi separat de contractul de asociere şi nici de cele două acte adiţionale ulterioare.
În raport de obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 30 din 17 mai 1994, prin care s-a vândut cota de 10,01 % din spaţiul cu altă destinaţie precum şi terenul aferent acestui spaţiu, deci nu întregul imobil, s-ar fi putut, eventual, micşora taxa de concesionare datorată cu suprafaţa de teren aferenţă spaţiului comercial ce a intrat în proprietatea societăţii pârâte, râmânând de plătit taxa de concesionare pentru restul terenului aferent înregului imobil.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC C.E. SA Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală a deciziei recurată.
Critica a fost întemeiată pe prevederile art. 304 alin. (8) C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când actul dedus judecăţii a fost interpretat greşit sau a fost schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Din această perspectivă se constată că dispoziţiile art. 969 C. civ., citate în sprijinul criticii formulate nu se sprijină pe actele de la dosar, citarea articolului respectiv ca şi a art. 977 şi 982 C. civ., care se referă la interpretarea contractului nefiind de natură să ducă la concluzia nelegalităţii soluţiei. De altfel, citarea acestor dispoziţii legale şi apoi expunerea situaţiei de fapt demonstrează că invocarea acestui motiv constituie un pretext pentru a pune în discuţie, din nou, chestiuni de fond care nu pot fi examinate în recurs.
În speţă, este evident că s-a cerut cota de profit minim garantat care îşi avea izvorul într-un contract de asociere în participaţie ale cărui efecte au încetat prin voinţa comună a părţilor stipulate în art. 11 din contractul de vânzare cumpărare nr. 30 din 17 mai 1994. Prin urmare principiul consacrat de art. 969 C. civ. şi interpretarea convenţiilor deduse judecăţii s-a făcut în limitele voinţei părţilor. De altfel, această chestiune a fost irevocabil tranşată prin soluţia rămasă irevocabilă, conform deciziilor aflate la dosar.
De asemenea, actului adiţional nr. 3 la care se referă recurenta i s-a dat interpretarea corectă în raport de prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 30/94 art. 11, aşa cum s-a arătat mai sus.
Prin urmare instanţele au ţinut seama de intenţia comună a părţilor art. 977 C. civ., nefiind încălcat. De asemenea, clauzelor convenţiilor pe care şi-a întemeiat susţinerile recurenta li s-a dat înţelesul cuvenit dovadă în acest sens fiind prezentarea unui contract încheiat în 2006 prin care valorifică actul adiţional nr. 3 pe care l-a pus în discuţie în acest litigiu. Nu în ultimul rând făcându-se aplicarea art. 982 C. civ., în raport de noua stipulaţie din contractul nr. 30/1994, s-a trans concluzia corectă în legătură cu ineficienţa art. 5 din contractul de asociere în participaţie de vreme ce acest din urmă contract şi-a încetat efectele.
În consecinţă, motivul invocat se vădeşte nefondat astfel că în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.B. prin Primar împotriva deciziei civile nr. 76 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3708/2007. Comercial → |
|---|
