ICCJ. Decizia nr. 3449/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3449/2007
Dosar nr. 19966/3/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi, înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 2 iunie 2006, reclamanta S.I.F. M. SA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SA ca prin hotărârea instanţei să se dispună anularea hotărârii generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte, din data de 10 aprilie 2004, hotărâre adoptată cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 31/1990 republicată.
În motivare reclamanta a arătat că a votat împotriva hotărârilor adoptate la data de 10 aprilie 2006 datorită faptului că nu au fost prezentate acţionarilor materialele asupra cărora urma să se hotărască, încălcându-se dreptul de informare precum şi dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 republicată cu privire la convocare.
Totodată reclamanta invocă încălcarea art. 150 din Legea societăţii comerciale care nu permit o delegare generală de competenţă către administratorul unic privind vânzarea întregului activ al societăţii.
Prin sentinţa comercială, nr. 9470 din data de 3 noiembrie 2006, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de reclamantă, reţinând că nu s-a dovedit în cauză nerespectarea dreptului la informare a acţionarilor, în condiţiile în care, în convocator există menţiuni cu privire la spaţiile comerciale ce urmau a fi înstrăinate.
Referitor la convocarea adunării prima instanţă reţine că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 119 şi art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată convocarea fiind făcută de administrator, iar Decizia de vânzare a activelor fiind luată de adunarea generală extraordinară în condiţii de cvorum şi majoritate legală, ceea ce nu semnifică o delegare nelegală de competenţă aşa cum susţine reclamanta.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe comerciale a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 79 pronunţată la 6 februarie 2007.
Instanţa de apel a schimbat în tot sentinţa fondului şi admiţând acţiunea introductivă a anulat hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 10 aprilie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că au fost încălcate prevederile art. 129 din Legea nr. 31/1990 republicată, dispoziţii cu caracter imperativ care reglementează modalitatea de convocare a adunărilor generale, în cauză adunarea generală convocată de administratorul unic al societăţii pârâte d-na W.H.H.A., a fost prezidată de o altă persoană, dl. H.A., fără să existe un mandat dat în acest sens de către administratorul unic, astfel că această persoană nu putea nici să conducă adunarea şi nici să introducă pe ordinea de zi un nou punct privind modificarea statutului societăţii.
Sub un al doilea aspect, instanţa constată că în cadrul A.G.E.A., acţionarul majoritar SC M.I. SRL a fost reprezentată tot de către dl. H.A. care a votat în numele acestei societăţi cu încălcarea prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora „acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi în adunările generale decât prin alţi acţionari, cu procură specială", ori, reţine instanţa dl. H.A. nu este acţionar la societatea pârâtă.
În sfârşit, instanţa găseşte întemeiată şi susţinerea reclamantei potrivit căreia nu se poate vota o vânzare a activelor societăţii fără informaţii suplimentare oferite acţionarilor care să adopte decizii în cunoştinţă de cauză.
Pârâta SC B.P. SA, a declarat la data de 19 martie 2007 recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii şi menţinerea soluţiei adoptate de prima instanţă.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în argumentaţia criticilor de nelegalitate pe aspectul aplicării greşite a legii următoarele:
- dispoziţiile art. 125 din Legea nr. 31/1990 republicată nu au fost încălcate, deoarece acţionarul SC M.I. SRL a fost reprezentată în adunarea generală de organul său de conducere respectiv dl. H.A. care are calitatea de administrator al societăţii cu răspundere limitată;
- desemnarea pe lângă administratorul SC B.P. SA şi a altei persoane mandatată să încheie acte juridice de dispoziţie nu încalcă prevederile art. 146 din aceeaşi lege, care nu interzic ca bunurile societăţii să fie vândute de o altă persoană decât administratorul societăţii;
- conducerea şedinţei adunării generale de către o altă persoană decât administratorul nu este sancţionată cu nulitatea hotărârilor adoptate, atâta vreme cât s-a respectat cvorumul pentru ţinerea adunării şi pentru vot.
Asupra recursului
Examinând Decizia atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Hotărârile adunării generale ordinare sau extraordinare , contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, de oricare din acţionari care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se însereze aceasta în procesul verbal al şedinţei art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.
2. Hotărârile pot fi contrare legii atât sub aspectul conţinutului lor cât şi sub aspectul procedurii de adoptare înţelegând prin acasta încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii care reglementează modul de convocare, publicare, participare la adunare cvorum legal.
3. În cauză reclamanta, acţionar care a votat contra hotărârilor adoptate de A.G.E.A. din cadrul SC B.P. SA din data de 10 aprilie 2006, a invocat încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii atât în ce priveşte modalitatea de convocare cât şi conţinutul hotărârilor.
4. Instanţa de apel, în analiza sa a pornit, aşa cum era firesc şi logic, de la motivele de nulitate privind modalitatea de convocare şi ţinere a A.G.E.A. din data de 10 aprilie 2006 reţinând în mod just că au fost încălcate prevederile art. 129 din Legea nr. 31/1990 potrivit cu care şedinţa adunării este prezidată de preşedintele Consiliului de administraţie sau persoana care îi ţine locul.
În speţă, şedinţa A.G.E.A., din data de 10 aprilie 2006, a fost prezidată de o altă persoană decât administratorul unic al societăţii, persoană ce nu a fost împuternicită în acest sens, în absenţa oricărui mandat cu acest conţinut.
5. Ori, acest motiv de nulitate era suficient pentru a impune concluzia anulării hotărârilor adoptate la data de 10 aprilie 2006, distinct de celelalte încălcări ale legii [(art. 117 alin. (7), art. 125 şi art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicată în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii)] constatate de instanţa de apel , în analiza sa exhaustivă a adunării generale extraordinare, în măsura în care adunarea generală a fost prezidată de o persoană fără nici o calitate.
6. Aşa fiind, susţinerea recurentei că dl. H.A. administratorul acţionarului SC M.I. SRL a reprezentat legal societatea, nefiind necesar să fie acţionar şi prin urmare nu s-au încălcat prevederile art. 125 din Legea nr. 31/1990, este lipsită de relevanţă, câtă vreme calitatea de administrator al d-lui H.A. la SC M.I. SRL nu justifică calitatea de a prezida şedinţele SC B.P. SA.
7. În alţi termeni, mandatul prin care dl. H.A. a fost împuternicit de asociaţii SC M.I. SRL să le reprezinte interesele în cadrul A.G.E.A. SC B.P. SA din data de 10 aprilie 2006 nu poate fi considerat ca fiind dat pentru conducerea adunării generale extraordinare pe seama şi pe socoteala d-nei W.H.N.A., administratorul unic al SC B.P. SA în raport de dispoziţiile art. 375 alin. (2) C. com., care reglementează întinderea mandatului comercial.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.P. SA OTOPENI împotriva deciziei comerciale nr. 79 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucuresti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3246/2007. Comercial → |
|---|
