ICCJ. Decizia nr. 3702/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3702/2007
Dosar nr. 17447/1/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată umrătoarele:
A.F.I., în calitate de succesoare în drepturi a fostei D.G.A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M.S. SRL Bucureşti şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 46.897,08 dolari S.U.A., plătibili în lei la cursul zilei de la data plăţii, preum şi evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că pârâta utilizează spaţiul indicat în temeiul fişei de calcul nr. 4127 din 6 aprilie 1998 şi a Dispoziţiei Primarului General nr. 105/1998 conform căreia utilizatorii spaţiilor cu altă destinaţie care nu au contracte directe şi investesc în lucrări de construcţii şi instalaţii vor plăti, până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului Bucureşti, chiria calculată pe fişa de calcul. Arată că deşi s-a parcurs procedura prealabilă a concilierii, pârâta a refuzat să achite debitul.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5904 din 7 mai 2004, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea reclamantei reţinând că există autoritate de lucru judecat, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., întrucât prin Decizia nr. 1129/2003 pronunţată în dosarul nr. 2447/2002, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat asupra cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14.388,36 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, precum şi cu privire la evacuarea pârâtei.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamanta, criticând, o pentru nelegalitate, având în vedere că instanţa a admis în mod greşit excepţia invocată de către pârâtă, fără să analizeze în mod amănunţit întinderea obiectului cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 588 din 9 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul promovat cu motivarea că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind întrunită tripla identitate cerută de lege.
Împotriva sentinţei Curţii a declarat recurs reclamanta, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304, solicitând admiterea recursului, respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, casarea deciziei recurată şi a sentinţei primei instanţe şi trmiterea cauzei spre rejudecare.
Prin criticile invocate a susţinut că pretenţiile solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată sunt aferente unei perioade care nu a fost supusă niciodată controlului juridicţional, respectiv plata contravalorii de folosinţă, debit acumulat de pârâtă ulterior datei de 30 aprilie 2000. Aceastei sume îi corespund, de asemenea, penalităţi de întârziere, care nu au făcut obiectul dosarului nr. 10173/2000. Invocă de asemenea faptul că deşi pârâta a recunoscut că ocupă în continuare spaţiul, acţiunea a fost repinsă. În concluzie, a susţinut că instanţa de apel a calificat în mod greşit natura juridică a pretenţiilor deduse judecăţii şi a aplicat în mod greşit legea.
Intimata, prin întâmpinare a răspuns criticilor aduse deciziei şi a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii civile a intimatei şi a reţinut :
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a chemat în judecată, în calitate de pârât pe SC M.S. Srl Bucureşti.
Din înscrisul depus la dosarul cauzei de către recurenta A.F.I. Bucureşti C.G.M. Bucureşti, respectiv „Informaţii privind istoricul firmei „emis de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că SC M.S. SRL Bucureşti, a fost radiată de drept, conform art. 31 din Legea nr. 359/2004, astfel cum rezultă din înregistrarea din oficiu nr. 42839 din 2 februarie 2007.
Capacitatea juridică a societăţii cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Capacitatea juridică a soceităţii comerciale este guvernată de regulile privind capacitatea persoanelor juridice, stabilite de Decretul nr. 31/1954, cu luarea în considerare a specificului societăţilor comerciale.
Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului „coroborat cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 „Persoanele juridice care sunt suspuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor".
Personalitatea juridică încetează o dată cu radierea societăţii din registrul comerţului, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954 „Persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare".
În cauza de faţă, societatea pârâtă a fost dizolvată de drept, în temeiul art. 1 din Legea nr. 314/2001 şi radiată din oficiu conform art. 31 din Legea nr. 359/2004, la data de 2 februarie 2007.
În consecinţă, încetarea existenţei ca persoană juridică a pârâtei SC M.S. SRL Bucureşti, ca urmare a radierii sale din registrul comerţului, echivalează cu pierderea capacitaţii civile şi a dreptului de a sta în justiţie, astfel încât Înalta Curte urmează să admită excepţia lipsei capacităţii civile şi să respingă recursul promovat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. Bucureşti – C.G.M. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 588 din 9 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pentru lipsa capacităţii civile a intimatei SC M.S. SRL BUCUREŞTI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3708/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3701/2007. Comercial → |
|---|
