ICCJ. Decizia nr. 3701/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3701/2007
Dosar nr. 8756/1/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC A.I. SRL, solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 17.836,36 dolari S.U.A., în lei la cursul oficial al B.N.R. din data efectuării plăţii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă în cuantum de 902 dolari S.U.A. pentru perioada 1 septembrie 2000 - 15 februarie 2001, majorări de întârziere pentru neplata debitului în cuantum de 988,68 dolari S.U.A. pentru perioada 1 septembrie 2000 – 30 septembrie 2003 şi majorări de întârziere calculate pentru neachitarea debitului de 7086 dolari S.U.A. reprezentând cota de profit constatată prin sentinţa civilă nr. 1040/2001, în cuantum de 15.945,68 dolari S.U.A. aferente perioadei 1 septembrie 2000 - 30 septembrie 2003.
În faţa instanţei de fond, reclamantul şi-a majorat pretenţiile la 19.640,23 dolari S.U.A. prin calcularea în continuare a majorărilor de întârziere până la 31 ianuarie 2004.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, la data de 14 ianuarie 1994, s-a încheiat un contract de asociere între părţi pentru repararea, modernizarea şi exploatarea spaţiului construit cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în suprafaţă de 16 m.p. situat în Bucureşti, sectorul 5. Debitul principal stabilit prin sentinţa civilă nr. 1040/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, nu a fost achitat până în prezent fiind achitate majorări de întârziere în temeiul H.C.G.M.B. nr. 221/1998. Cu privire la solicitarea privind contravaloarea lipsei de folosinţă pentru spaţiu, reclamanta a arătat că din anul 1999, societatea pârâtă a folosit spaţiul fără titlu valabil, în condiţiile în care avea obligaţia să predea bunul în termen de 30 de zile de la data rezilierii contractului.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1326 din 23 februarie 2004, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantulu a echivalentului în lei al sumei de 498,62 dolari S.U.A., la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii, a constatat prescris dreptul la acţiune pentru debitul aferent perioadei 1 septembrie 2000 - 31 decembrie 2000 ca prescrisă şi a respins cererea în ceea ce priveşte majorările de întârziere calculate pentru neachitarea debitului de 7086 dolari S.U.A. reprezentând cota de profit constatată prin sentinţa civilă nr. 1040/2001 ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei judecătoriei a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a comercială, criticând –o pentru nelegalitate, iar prin încheierea pronunţată la data de 10 iunie 2004 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea cererii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 354 din 22 aprilie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta la 518,54 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă şi majorări de întârziere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 17.685,86 dolari S.U.A., calculate pentru debitul de 7086 dolari S.U.A. acordat prin sentinţa civilă nr. 1040/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, calculate până la 31 ianuarie 2004. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că prescripţia a fost constatată în mod corect, având în vedere că scadenţa a fost considerată în ziua de 10 a lunii pentru pretenţiile aferente lunii în curs, astfel încât pretenţiile reprezentate de lipsa de folosinţă şi majorările aferente corespunzătoare lunilor septembrie – decembrie 2000 erau prescrise. De asemenea, s-a reţinut un alt cuantum pentru contravaloarea lipsei de folosinţă şi pentru majorările de întârziere, precum şi penalităţi aferente debitului stabilit prin sentinţa civilă nr. 1040/2001.
Împotriva sentinţei Curţii de declarat recurs reclamanta, fără să invoce motivele de nelegalitate conform art. 304, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei comerciale recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin criticile invocate a susţinut că la data introducerii cererii de către C.L.M. Bucureşti, debitul era prescris întrucât valabilitatea contractului a fost până la 13 ianuarie 1999, în cauză fiind incidente dispoziţiile Decretului nr. 167/1957, privitoare la prescripţia dreptului la acţiune.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 ianuarie 2006, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 254 din 22 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1994, având în vedere deschiderea procedurii prevăzută de această lege împotriva debitoarei SC A.I. SRL, care a format obiectul dosarului nr. 686/3/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială. Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierile de şedinţă din data de 10 noiembrie 2006 şi 22 iunie 2007.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2007, Înalta Curte a repus pricina pe rol şi a stabilit termen pentru soluţionarea recursului promovat de pârâtă, având în vedere că prin sentinţa comercială nr. 1504 din 24 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost închisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC A.I. SRL fiind dispusă radierea societăţii din registrul comerţului Bucureşti.
Înalta Curte, cu privire la recursul promovat, a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii civile a societăţii recurente, în temeiul art. 137 C. proc. civ. şi a reţinut:
Din înscrisul existent la dosarul cauzei, respectiv „Informaţii privind istoricul firmei" emis de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, rezultă că SC A.I. SRL Bucureşti, a fost radiată la data de 6 iulie 2007, urmare închiderii procedurii falimentului.
Capacitatea juridică a societăţii cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Capacitatea juridică a soceităţii comerciale este guvernată de regulile privind capacitatea persoanelor juridice, stabilite de Decretul nr. 31/1954, cu luarea în considerare a specificului societăţilor comerciale.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 „Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului „coroborat cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 „Persoanele juridice care sunt suspuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor".
Personalitatea juridică încetează o dată cu radierea societăţii din registrul comerţului, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954 „Persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare".
În cauza de faţă, societatea pârâtă a fost radiată la data de 6 iulie 2007, conform dispozitivului sentinţei comerciale nr. 1504 din 24 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr. 686/3/2003, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17 iulie 2007.
În consecinţă, încetarea existenţei ca persoană juridică a pârâtei SC A.I. Srl Bucureşti, ca urmare a radierii sale din registrul comeţului, echivalează cu pierderea capacitaţii civile şi a dreptului de a sta în justiţie, astfel încât Înalta Curte urmează să admită excepţia lipsei capacităţii civile şi să respingă recursul promovat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL BUCUREŞTI prin lichidator judiciar SC G.G.E. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 354 din 22 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pentru lipsa capacităţii civile a recurentei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3702/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3572/2007. Comercial → |
|---|
