ICCJ. Decizia nr. 3648/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3648/2007
Dosar nr. 7769/2/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.F. SA a depus la data de 4 august 2006 la Curtea de Apel Bucureşti contestaţie la executarea somaţiei nr. 79133 emisă la 17 iulie 2006 de către A.D.S.
Contestatoarea a arătat, în esenţă, că prin menţionata somaţie a fost înştiinţată despre existenţa unui debit în valoare de 2.598.498,86 RON, reprezentând redevenţă şi penalităţi de întârziere, astfel cum rezultă din contractul de concesiune nr. 183 din 22 aprilie 2004.
Contestatoarea a mai arătat că pentru aceeaşi sumă, Tribunalul Ialomiţa prin sentinţa nr. 468 din 11 noiembrie 2005 a constatat inexistenţa pretinsei creanţe, iar, prin sentinţa nr. 437 din 18 octombrie 2005, aceeaşi instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea în îmbogăţire fără just temei promovată de către A.D.S.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 48 din 22 februarie 2007, a respins cererea de suspendare pentru neplata cauţiunii; a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A.F. SA, în contradictoriu cu intimata A.D.S., a anulat formele de executare efectuate de intimată şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva evocatei sentinţe a formulat recurs A.D.S.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a criticat, în esenţă, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti pentru greşita aplicare şi încălcarea legii, cu specială referire la dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 3 din OUG nr. 64/2005 şi ale art. 3 din Legea nr. 190/2004, arătând în criticile formulate că instanţa ce a soluţionat contestaţia la executare a apreciat în mod eronat că executarea silită a început în baza contractului încheiat în anul 2000, deci, anterior intrării în vigoare a menţionatelor acte normative.
În opinia recurentei, prevederile Legii nr. 190/2004 „nu disting în raport de momentul în care a luat naştere raportul juridic şi nici nu aduc vreo atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor stabilite sub imperiul altei legi".
În acest sens, recurenta mai arată că Legea nr. 190/2004 a conferit contractelor de concesiune încheiate de A.D.S. caracter de titlu executoriu, nefăcând nici o distincţie între contractele de concesiune încheiate anterior şi cele încheiate ulterior intrării în vigoare a acestei legi".
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Ori, în cazul de faţă, executarea silită a fost începută în baza contractului de concesiune nr. 183 din data de 24 aprilie 2000, neînvestit cu formulă executorie, contract a cărui valabilitate a încetat la 15 noiembrie 2000, încât dispoziţiile Legii nr. 190/2004 şi ale OUG nr. 64/2005 invocate de recurentă în recursul formulat nu pot retroactiva, această „teză" susţinută în argumentarea recursului încălcând art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ., ceea ce bine a reţinut şi instanţa de fond.
În consecinţă, constatând corecta aplicare de către Curtea de Apel Bucureşti şi a dispoziţiilor art. 399 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora persoanele vătămate prin executare pot face contestaţie împotriva executării silite, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită atrăgând sancţiunea anulării actului de executare nelegal efectuat, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de A.D.S., ca nefondat.
Aşa fiind.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 48 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3650/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3646/2007. Comercial → |
|---|
