ICCJ. Decizia nr. 3671/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3671/2007
Dosar nr. 14458/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 102/COM/2006, Tribunalul Bihor a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC G.B.R. SA Oradea prin lichidator SC C.V.A. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL Aleşd. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 154.080 lei reprezentând contravaloarea reactualizată cu indicele de inflaţie a lucrărilor de amenajare imobilizate la clădirea proprietatea pârâtei şi 44.648.362 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut la data de 26 ianuarie 1998 s-a încheiat între reclamantă şi pârâtă contractul de asociere în participaţiune nr. 12 având ca obiect de activitate al asocierii fabricarea şi comercializarea berii Z. prin localuri proprii de desfacere cu amănuntul respectiv restaurant, terasă şi berărie şi prin desfacerea în sistem en-gross, asocierea putând avea ca obiect şi alte activităţi rentabile convenite de părţi prin acte adiţionale.
Contractul a fost încheiat pe 5 ani, putând fi prelungit prin acordul părţilor. Reclamanta SC G.B.R. SRL a pus la dispoziţia asociaţiei un modul de fabricat bere Z., capacitate 1300 l/zi şi s-a obligat să suporte material lucrările de amenajare a fabricii de bere şi a localului de comercializare a berii, ce urmau a fi efectuate în imobilul situat în Aleşd pus la dispoziţia asocierii cu titlu de folosinţă.
Conform art. 8 din contract valoarea lucrărilor de amenajare ce vor rezulta din deviz urmau să fie recuperate de reclamantă din beneficiile obţinute în termen de 2,5 ani în rate lunare calculate la valoarea totală a devizului împărţit în numărul de luni, respectiv 30 de luni.
Prin Decizia nr. 514/A/C/2001 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul formulat de reclamanta SC O.I. SRL Aleşd împotriva sentinţei comerciale nr. 394/2001 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii reclamantei împotriva pârâtei SC G.B.R. SA Oradea dispunându-se rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 12 din 26 ianuarie 1998 şi respingându-se acţiunea reclamantei pentru constatarea nulităţii contractului mai sus menţionat.
Conform art. 20 din contractul nr. 12/1998 în cazul încetării contractului de asociere în participaţiune fiecare parte va prelua bunurile cu care a participat la asociere, în natură sau în caz de imposibilitate, contravaloarea acestor bunuri la valoarea de circulaţie.
Pe parcursul derulării prezentei cauze societatea reclamantă a fost supusă procedurii prevederilor Legii nr. 64/1995, motiv pentru care în cauză a fost introdus lichidatorul acesteia SC C.V.A. SRL.
La cererea părţilor, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, a unei expertize tehnice şi a unui raport de contraexpertiză tehnică.
Din raportul de expertiză tehnică coroborat cu raportul de contraexpertiză efectuat a rezultat că lucrările de amenajare efectuate de reclamantă există şi sunt imobilizate în clădirea proprietatea pârâtei, că aceste lucrări au fost efectuate în conformitate cu planurile de amenajare existente la dosar iar valoarea lucrărilor de amenajare este de 121.080 lei.
Instanţa de fond a mai reţinut că în rezilierea contractului de asociere în participaţiune a rezultat şi culpa pârâtei care nu a depus toate diligenţele şi interesul cuvenit pentru realizarea în comun a obiectivului stabilit.
Împotriva sentinţei, a formulat apel pârâta SC O. SRL solicitând modificarea ei în principal prin respingerea în totalitate a acţiunii iar în subsidiar prin admiterea acesteia doar în parte.
Prin motivele de apel este criticat modul de interpretare a prevederilor contractuale respectiv a art. 20 şi a cauzelor de încetare a contractului cât şi modul de interpretare al probelor administrate în cauză cu referire la Decizia nr. 514/2001 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune.
S-a arătat că modul de încetare a contractului de asociere în participaţiune prin reziliere nu este prevăzut în cazurile indicate de art. 19 din contract susţinându-se că doar în cazurile strict prevăzute de acest articol sunt incidente prevederile art. 20 din contract în sensul că fiecare parte contractantă va prelua bunurile cu care a participat la asociere.
S-a mai susţinut şi faptul că instanţa de fond a aplicat greşit legea când apelanta a fost obligată la plata sumei de 154.080 lei.
Cu privire la expertizele efectuate în cauză se susţine că instanţa de fond greşit a reţinut varianta contraexpertizei deoarece s-a dovedit prin actele de la dosar că reclama luminoasă, plafonul fals şi mocheta au fost cumpărate de apelantă de la creditorul reclamantei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 101/2006/AC din 12 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC O.I. SRL Aleşd.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că voinţa părţilor exprimată este aceea potrivit căreia în cazul încetării contractului de asociere în participaţiune, fiecare parte va prelua bunurile cu care a participat în asociere, în natură sau contravaloarea lor exprimată în valoarea de circulaţie a acestora. Cum în speţă contractul dintre părţi a încetat prin rezilierea lui, în mod corect instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor art. 20 din contractul 12/1998 de asociere în participaţiune. Cum textul acestui contract nu condiţionează modul de preluare a bunurilor sau a plăţii contravalorii de existenţa vreunei culpe la încetarea contractului, susţinerile apelantei vizând culpa reclamantei intimate la încetarea acestuia nu prezintă nici o relevanţă în speţă.
Cu privire la greşita obligare la plata unor bunuri pe care le-ar fi cumpărat de la creditorul reclamantei, instanţa de apel a reţinut că nu au făcut obiectul expertizei.
De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut că lucrările de amenajare avute în vedere de experţi au fost cele cuprinse în planurile de amenajare a unei fabrici de bere, a unui restaurant şi a unei berării şi toate acestea au rămas în posesia pârâtei, ele efectuându-se la imobilul acesteia.
Cu petiţia înregistrată, la data de 18 octombrie 2006, pârâta SC O.I. SRL Aleşd în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei nr. 101/ AC din 12 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Prin motivele de recurs invocate pârâta a arătat că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel în mod eronat au reţinut că art. 20 din contractul încheiat de părţi ar fi aplicabil în speţă, în sensul că intimata nu ar avea nici o răspundere faţă de prejudiciul imens creat societăţii recurente.
Recurenta mai menţionează că instanţele nu au înţeles solicitările sale, respectiv de a fi obligată să achite numai investiţiile care au mărit valoarea fondului imobiliar, proprietatea sa. Acest aspect susţine recurenta rezultă din contraexpertiza de la dosar care stabileşte că suma cheltuită pentru amenajarea subsolului ca fabrică de bere a fost de 693.969.796 lei, investiţie care nu contribuie cu nimic la creşterea valorii imobilului şi nu prezintă nici o utilitate practică pentru societate.
Mai arată recurenta că instanţa a soluţionat cauza inechitabil întrucât a acordat intimatei tot ceea ce a investit iar ea rămâne cu o serie de lucrări de investiţii inutile şi nefuncţionale.
Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată şi implicit pe cea a instanţei de fond şi obligarea sa la plata către intimata-reclamantă a sumei de 223.519.739 lei.
În drept pârâta şi-a motivat recursul în temeiul pct. 7 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Criticile invocate de recurenta-pârâtă sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate astfel cum sunt prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Analizând hotărârea recurată în raport de actele şi înscrisurile dosarului cât şi de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată ca legală.
Astfel, corect a reţinut instanţa de apel cât şi instanţa fondului că, potrivit art. 20 din contractul de asociere în participaţiune nr. 12 din 26 ianuarie 1998, în cazul încetării contractului de asociere în participaţiune fiecare parte contractuală va prelua bunurile cu care a participat la prezenta asociere, în natură sau în caz de imposibilitate, contravaloarea acestor bunuri la valoarea de circulaţie.
În concluzie Decizia pronunţată fiind legală recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Aleşd împotriva deciziei nr. 101/2006/A/C din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3553/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3652/2007. Comercial → |
|---|
