ICCJ. Decizia nr. 3710/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3710/2007
Dosar nr. 22941/3/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 21 iunie 2005, reclamantul P.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.I.F. M. SA, constatarea nulităţii hotărârilor nr. 1, 3, 4 şi 5 adoptate de adunarea generală ordinară a acţionarilor societăţii pârâte la data de 23 aprilie 2005, invocând nesocotirea unor norme imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 respectiv încălcarea art. 130 alin. (2), art. 117 alin. (7), din legea societăţilor comerciale (L.S.C.), precum şi încălcarea art. 18 alin. (2) din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 2/2005 privind unele măsuri pentru încadrarea societăţilor de investiţii financiare în prevederile Legii nr. 297/2004 referitoare la piaţa de capital.
În motivare reclamantul, acţionar în cadrul societăţii pârâte, a arătat că hotărârea nr. 3 la data de 23 aprilie 2005 privind alegerea unui nou consiliu de administraţie, a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) care impun votul secret, iar hotărârile nr. 1, 4 şi 5 au încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (7) din L.S.C. neexistând identitate între textul cuprins în convocarea adunării şi hotărârile adoptate.
Prin sentinţa comercială nr. 357 pronunţată la data de 1 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţiile lipsei de interes şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâtă şi pe fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamantul în calitate de acţionar, justifică un interes legitim în soluţionarea cu respectarea legii a problemelor aflate pe ordinea de zi a adunării generale, iar acţiunea în anulare pentru motive de nulitate absolută este imprescriptibilă , conform art. 132 alin. (3) din L.S.C.
Ca, din analiza comparativă a textului convocării şi a textului hotărârilor adoptate care au vizat dezbaterea şi aprobarea situaţiilor financiare pentru anul 2004, alegerea noilor membri ai consiliului de administraţie pentru un mandat de patru ani, stabilirea remuneraţiei membrilor Consiliului de administraţie şi prezentarea programului de răscumpărare a acţiunilor emise conform art. 4 din Legea nr. 13/1996, rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din L.S.C. prin menţionarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii, precum şi dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 297/2004 privind alegerea administratorilor sub aspectul procedurilor şi termenelor impuse de art. 7 alin. (1) din Instrucţiunea nr. 2/2005 a C.N.V.M.
Referitor la caracterul secret al votului pentru alegerea consiliului de administraţie, tribunalul califică nulitatea care sancţionează nerespectarea votului secret, ca fiind relativă, ceea ce impune respingerea acţiunii reclamantului, nulitatea neputând fi invocată decât de persoana căreia i s-a încălcat acest drept.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 569 din 17 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei fondului pe care a anulat-o reţinând cauza spre rejudecare.
Instanţa de control a apreciat că hotărârea este lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care există neconcordanţă între numele judecătorului în faţa căruia au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei şi numele celui ce a pronunţat sentinţa din data de 1 februarie 2006.
Evocând fondul curtea de apel, prin Decizia comercială nr. 92 din 26 ianuarie 2007, a respins excepţiile tardivităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei de interes şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamant constatând nulitatea hotărârilor nr. 3 şi 4 adoptate de adunarea generală ordinară a acţionarilor societăţii pârâte din data de 23 iunie 2005, dispunând totodată să se facă cuvenitele menţiuni în registrul comerţului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că hotărârea nr. 3 prin care un număr de 11 persoane fizice au fost alese ca administratori ai societăţii pârâte, încalcă dispoziţiile art. 130 alin. (2) din L.S.C. care stipulează că „oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea lor şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor".
Curtea a constatat că în cauză, buletinele de vot utilizate pentru votul prin corespondenţă destinat adunării respective, aveau înscrise în conţinutul lor numele şi prenumele acţionarilor care urmau să-şi exercite votul şi trebuiau semnate de acţionar, ceea ce demonstrează că buletinele nu au avut un caracter secret.
Referitor la hotărârea nr. 4 privind aprobarea renumeraţiei pentru membrii Consiliului de administraţie şi premierea acestora, curtea reţine că se impune şi anularea acesteia deoarece în convocator, în documentele adunării şi în procesul verbal nu este înscris cuantumul remuneraţiei, fiind nesocotite sub acest aspect dispoziţiile art. 117 alin. (7) din L.S.C.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.I.F. M. SA a declarat recurs, la data de 26 februarie 2007, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii pronunţate de tribunal.
Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în argumentarea criticilor formulate că instanţa, în mod eronat a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din L.S.C. privind votul secret, deoarece la data de 23 aprilie 2005 nu a fost ales C.R.A. astfel cum a fost definit de C.N.V.M., fapt care rezultă fără echivoc din cuprinsul procesului verbal al adunării, astfel că dispoziţile art. 130 alin. (2) nu îşi găsesc aplicarea, societatea fiind administrată de o persoană juridică S.A.I. M.I. SA încă de la înfiinţare.
Recurenta a depus, în susţinerea recursului, ca act nou, copie de pe actul constitutiv al S.I.F. M. SA autentificat sub nr. 311 din 9 iunie 2006 de B.N.P. D.Şt.
Asupra recursului.
Examinând Decizia atacată în contextul criticilor formulate şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
1. Prealabil analizării motivelor de recurs, se impun câteva precizări cu privire la natura acestei căi de atac, precizări pe care curtea le consideră necesare în explicitarea considerentelor ce urmează.
2. În condiţiile actualei reglementări art. 299 – art. 316 C. proc. civ., recursul se defineşte ca o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi în principiu nesuspensivă de executare.
Prin urmare pot face obiectul recursului anumite hotărâri definitive, de regulă hotărâri date în apel, după judecarea fondului, motivele recursului vizând, conform art. 304 C. proc. civ., nelegalitatea hotărârii.
În alţi termeni, în recurs, se judecă hotărârea atacată, hotărâre care s-a fundamentat în fapt şi drept pe susţinerile şi apărările părţilor.
Or, pârâta recurentă, îşi schimbă esenţial apărarea prin motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate, susţinând că hotărârea nr. 3 adoptată la data de 23 aprilie 2005 nu a ales un nou consiliu de administraţie, ci, un alt organism, intitulat C.R.A., cu atribuţii distincte de consiliul de administraţie.
Această nouă apărare, care nu se converteşte într-un motiv de ordine publică ce poate fi invocat şi direct în recurs, nu poate fi primită în primul rând, deoarece recursul fiind prin definiţie o cale nedevolutivă, se raportează la verificarea sub aspectul legalităţii a deciziei atacate, decizie care a examinat legalitatea hotărârilor nr. 3 şi 4 şi prin prisma apărărilor pârâtei.
Sub acest aspect, Curtea constată că pârâta recurentă, în mod constant şi explicit, conform celor menţionate prin întâmpinarea la acţiunea introductivă, prin notele scrise depuse cu ocazia judecării fondului şi întâmpinarea din apel, a susţinut că societatea şi-a ales Consiliul de administraţie, cu respectarea votului secret, dreptul suveran al adunării generale a acţionarilor de a opta pentru autoadministrare neputând fi contestat.
2. Sub un al doilea aspect, susţinerile recurentei sunt contradictorii prin ele însele, în măsura în care deşi pretinde că prin hotărârea nr. 3 s-a ales un alt organism decât Consiliul de administraţie, solicită, urmare admiterii recursului, menţinerea hotărârii fondului, care a analizat cauza în raport şi de apărările pârâtei, privind respectarea votului secret pentru alegerea Consiliului de administraţie a societăţii, şi nu a altui organism, prin raportare la prevederile art. 132 alin. (2) din L.S.C.
3. Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, nu subzistă, deoarece actul dedus judecăţii îl constituie hotărârile adoptate de adunarea generală a acţionarilor la data de 23 aprilie 2005 acţiunea introductivă fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 132 alin. (2) din L.S.C.
Întocmirea procesului verbal al şedinţei adunării generale constituie o cerinţă impusă de lege pentru verificarea respectării condiţiilor ţinerii adunării, cvorum şi vot, dar obiectul acţiunii în anulare îl constituie hotărârile adoptate de adunarea generală în măsura în care sunt contrare legii şi actului constitutiv.
Conform celor consemnate în procesul verbal al şedinţei din data de 23 aprilie 2005 adunarea generală a hotărât alegerea noilor membrii ai consiliului de administraţie al societăţii pentru un mandat de patru ani (M. Of. nr. 1898/10.06.2005).
4. Nerespectarea votului secret pentru alegerea Consiliului de administraţie constituie o cauză de nulitate absolută a hotărârii în raport de cele statuate obligatoriu de dispoziţiile art. 130 alin. (2) din L.S.C., norme de ordine publică care reglementează formarea voinţei sociale în adunările generale, în sensul protejării acţionarilor dar şi a creditului general.
5. Înscrisul nou depus în recurs, respectiv actul constitutiv al societăţii pârâte autentificat la 9 iulie 2006 prin care este statuată existenţa C.R.A. ca un organism distinct de administratorul societăţii, nu are relevanţa conferită de recurentă pentru soluţionarea cauzei în sensul lipsirii de eficienţă a hotărârilor atacate, deoarece noul act constitutiv este ulterior acestora, distinct de faptul că recurenta nu a depus dovezi în sensul publicării lui în Monitorul Oficial şi întregistrării la Registrul Comerţului.
Hotărârile adoptate la 23 aprilie 2005 de adunarea generală sunt prezumate ca valabile până la data anulării lor şi prin urmare au putut produce efecte juridice faţă de acţionari sau terţi, aşa încât hotărârea instanţei de constatare a nulităţii absolute îşi păstrează deplina valabilitate pentru efectele produse de hotărârile anulate, noul act constitutiv urmând să-şi producă efecte din momentul adoptării sale şi nu retroactiv, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor legale.
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.I.F. M. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 92 din 9 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3713/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3445/2007. Comercial → |
|---|
