ICCJ. Decizia nr. 3713/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3713/2007
Dosar nr. 7547/2/2006
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
S.C.D.A.P.I. a chemat în judecată A.V.A.S. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie desfiinţată poprirea instituită asupra sumei de 433.928,58 Ron cu motivarea că Ordinul emis de pârâtă pentru poprirea sumei respective este nelegal întrucât prin OG nr. 78/2003 care completează Legea nr. 290/2002 i s-a aprobat scutirea de la plata obligaţiilor bugetare neachitate până la apariţia legii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 69 din 19 martie 2007, a respins contestaţia la executare ca tardivă apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia termenul pentru formularea contestaţiei este de 15 zile socotit de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare.
Potrivit Curţii de Apel ordinul pentru înfiinţarea popririi i-a fost comunicat contestatoarei la data de 3 mai 2006, astfel că la 18 iulie 2006 când a fost formulată contestaţia, termenul era împlinit.
Împotriva sentinţei Curţii a declarat recurs S.C.D.A.P.I. prin care, fără să indice motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ., a susţinut că soluţia este greşită întrucât nu a avut în vedere faptul că la data depunerii întâmpinării pârâta era decăzută din dreptul de a mai propune probe. A invocat în sprijinul acestei susţineri art. 118 alin. (2) C. proc. civ. şi în plus a mai arătat că deşi i-a comunicat pârâtei contestaţia şi actele anexe, aceasta a afirmat neadevărat că nu i-au fost comunicate, iar instanţa i-a acordat termen pentru depunerea întâmpinării.
Prin cea de-a doua critică recurenta a susţinut că dezlegarea dată excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei este greşită întrucât instanţa a nesocotit prevederile art. 401 lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora termenul de contestaţie începe să curgă pentru debitor cel mai târziu la data efectuării primei reţineri făcute de terţul poprit din veniturile respective, or, unităţii sale nu i s-a reţinut nimic din pretinsa sumă datorată.
În continuare recurenta a criticat şi modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii prin faptul că instanţa a unit excepţia cu fondul deşi tardivitatea contestaţiei nu avea nicio legătură cu fondul. Procedând în acest mod, a mai susţinut contestatoarea instanţa nu s-a pronunţat şi pe fond, situaţie în care ar fi constatat că solicitările formulate prin contestaţie sunt întemeiate întrucât a beneficiat de scutire de plată, conform certificatului de obligaţii fiscale aflat la dosar pe care pârâta intimată nu l-a avut în vedere.
În consecinţă, pentru toate aceste motive, recurenta s-a considerat îndreptăţită să solicite admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual la criticile aduse sentinţei şi a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
1. Criticile privind aplicarea art. 118 alin. (2) C. proc. civ., se vădesc nefondate întrucât excepţia decăderii intimatei din dreptul de a depune întâmpinare nu a fost evocată în faţa primei instanţe. Art. 118 alin. (2) C. proc. civ., prevede în adevăr că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a depune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. Din acest punct de vedere, critica formulată de recurentă comportă două aspecte. Primul se referă la acordarea unui termen pentru depunerea întâmpinării şi al doilea referitor la evocarea decăderii.
Din actele dosarului rezultă în adevăr că recurenta a depus ca probă un un borderou de trimiteri pentru a dovedi comunicarea acţiunii numai că acesta nu era însoţit de confirmarea de primire a destinatarului.
În aceste condiţii faţă de afirmaţia pârâtei că nu a primit actele şi acţiunea, corect s-a acordat termen pentru ca partea să ia cunoştinţă de conţinutul cererii. Mai mult, la termenul respectiv (din 11 decembrie 2006) nu s-a ridicat excepţia decăderii din dreptul de a mai depune întâmpinare de vreme ce procedural pârâta era îndreptăţită să formuleze cerere pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acţiunii. Şi dacă s-ar admite că întâmpinarea este lipsită de funcţia sa procedurală, încă nu s-ar putea reţine că nu putea fi analizată excepţia tardivităţii în condiţiile în care termenul pentru exerciţiul contestaţiei nu este reglementat printr-o normă dispozitivă.
- Art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra excepţiile de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii". Excepţiile nu vor fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Critica formulată în legătură cu aplicarea acestui articol este nefondată întrucât instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei tardivităţii ceea ce făcea de prisos judecata în fond. Faptul că în practica s-a consemnat că s-a unit excepţia cu fondul nu are nicio relevanţă şi lipseşte de eficienţa dispoziţiile alin. (2) de vreme ce nu s-au administrat dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Prin urmare oprindu-se asupra excepţiei prevăzută de art. 401 alin. (1) C. proc. civ., pe care a raportat-o la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa nu putea să treacă la cercetarea în fond a pricinii astfel cum a susţinut recurenta.
- Termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei.
Potrivit art. 401 c. proc. civ., contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare sau de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor va începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri [(art. 401 lit. b)].
Critica în legătură cu aplicarea art. 401 lit. b) evocată de recurentă pe motivul că societatea are profil agricol şi ca atare veniturile sunt periodice nu va fi reţinută întrucât în cauză natura propriilor venituri nu prezintă nicio relevanţă asupra recuperării creanţei fiscale bugetare preluată de A.V.A.S. care din momentul preluării a devenit certă lichidă şi exigibilă.
Prin urmare, faţă de data când debitorul a fost înştiinţat despre înfiinţarea popririi corect instanţa a reţinut că termenul de 15 zile pentru valorificarea contestaţiei la executare era împlinit.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.D.A.P.I. împotriva sentinţei comerciale nr. 69 din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3710/2007. Comercial → |
|---|
