ICCJ. Decizia nr. 3919/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3919/2007
Dosar nr. 4859/121/2006
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta P. SRL Galaţi a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Galaţi şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata sumelor de 172.307 lei contravaloare lucrări, la 89.541 lei penalităţi şi la 13.586 lei dobânzi plus cheltuielile de judecată aferente .
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, sesizat cu această acţiune a pronunţat sentinţa nr. 132 din 15 februarie 2007 prin care a admis excepţia prematurităţii formulării acţiunii invocată de pârâta SC M. SA Galaţi şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca prematură.
Soluţia tribunalului s-a bazat în esenţă pe prevederile art. 7201 C. proc. civ., care potrivit instanţei de fond nu au fost respectate întrucât procesul verbal din 15 aprilie 2005 se referă la o sumă de 172.434 lei în timp ce litigiul dedus judecăţii se referă la o sumă mult mai mare. S-a mai reţinut în acelaşi sens, că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei cu arătarea înscrisurilor doveditoare iar procesul verbal menţionat a fost semnat de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al pârâtei.
Sentinţa nr. 132/2007 a Tribunalului Galaţi a fost apelată de reclamantă, iar Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, prin Decizia nr. 44 din 14 mai 2007, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa fondului şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Curtea a examinat criticile aduse sentinţei prin prisma art. 7201 C. proc. civ. şi a stabilit în raport de procesele verbale încheiate la sediul pârâtei , că cerinţa legată impusă pentru realizarea concilierii prealabile a fost realizată.
Împotriva deciziei nr. 44 din 14 mai 2007 a declarat recurs, în termen pârâta SC M. SA Galaţi prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) şi potrivit argumentelor expuse în fapt şi în drept a solicitat modificarea soluţiei Curţii de Apel în sensul respingerii apelului cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţată de Tribunalul Galaţi.
În argumentarea nerespectării procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, la data de 15 aprilie 2005, reprezentantul reclamantei s-a prezentat la sediul SC M. SA într-un mod viclean întrucât se schimba conducerea societăţii şi a încheiat un proces verbal pe care l-a semnat O.C., viitor administrator, care nu deţinea la acea dată această calitate şi deci nu putea să angajeze societatea. În continuare a arătat că nu s-a făcut o conciliere asupra debitului pretins şi că nu a fost făcută o convocare la sediul creditoarei pentru că „nimeni nu face o convocare la conciliere la sediul altei societăţi".
Recurenta opinează că nici al doilea proces verbal încheiat la 22 aprilie 2005 nu acoperă cerinţele legii pentru că acesta reprezintă în fapt o continuare a discuţiei din 15 aprilie 2005. În fine, a considerat că instanţa nu a examinat corect înscrisurile aflate la dosar şi de aceea a reţinut că adresele nr. 546 din 25 septembrie 2006 şi 614 din 17 octombrie 2006 îndeplinesc cerinţele concilierii.
Intimata, prin întâmpinare, a respins susţinerile recurentei precizând că prin hotărârile A.G.A. nr. 8 şi 9 ale SC M. SA s-a hotărât la 29 martie 2005 înlocuirea administratorului societăţii cu C.O., administrator unic, astfel că procesele verbale de conciliere nu pot fi contestate.
Recursul este nefondat.
Art. 7201 C. proc. civ., stabileşte o procedură prealabilă cererii de chemare în judecată, cea a concilierii directe, prin care părţile supun analizei lor neînţelegerile născute în materie comercială pentru cauze evaluabile în bani. Scopul acestei proceduri este de a asigura celeritatea soluţionării unor diferende apărute în legătură cu acte şi fapte de comerţ. Prin urmare regulile impuse procedural pentru realizarea concilierii trebuie invocate cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care au fost prevăzute şi nicidecum pentru a împiedica accesul la judecată sau pentru a tergiversa soluţionarea pe fond a cauzei.
- Din această perspectivă prima chestiune care trebuie reţinută priveşte existenţa unui drept care la data sesizării instanţei era actual ca şi interesul urmărit prin promovarea acţiunii.
Aceasta înseamnă că o astfel de acţiune cu o procedură prealabilă impusă de lege nu putea să fie prematură ci inadmisibilă potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
- Prima cerinţă a art. 7201 C. proc. civ., a fost realizată întrucât părţile au încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă aşa cum rezultă din procesele verbale din 15 aprilie 2005 şi 22 aprilie 2005.
Esenţial în acest litigiu este că părţile s-au întrunit pentru analiza sumelor considerate debite de către reclamant iar faptul că s-au luat în discuţie şi alte chestiuni pentru a reduce cuantumul acestora nu lipseşte de efecte cele două procese verbale care consemnează rezultatul analizei părţilor. În fine, reglementarea modalităţii de convocare, şi a modalităţii de a se stabili data convocării nu înlătură rezultatul concilierii întrucât nu s-a urmărit prin text să se înlăture posibilitatea ca părţile să se întîlnească şi fără a ţine seama de aceste aspecte formale pentru a examina diferendul dintre ele. Cel mult aceste chestiuni pot fi analizate atunci când nu s-a urmărit realizarea concilierii, ceea ce nu se poate reţine în speţă.
- Nu prezintă nicio relevanţă şi nu lipseşte de eficienţă rezultatul concilierii consemnat în procesele verbale faptul că discuţia dintre părţi a avut loc la sediul pârâtei câtă vreme nu s-a stabilit sub sancţiunea nulităţii o obligaţie de prezentare la sediul reclamantei. Interpretările recurentei sunt dincolo de prevederile legale, aşa încât nu vor fi reţinute.
- Problema reprezentării la conciliere este o chestiune care, în raport de actele analizate de instanţa de apel nu va fi reţinută de vreme ce administratorul unic a fost desemnat anterior datei încheierii procesului verbal prin care s-a consemnat concluzia finală şi rezultatul concilierii, moment în care reclamanta a decis ca litigiul să fie dedus judecăţii. În ipoteza dată, când a fost ales un administrator unic, recurenta nu a precizat cine reprezintă societatea în cazul căilor de atac promovate.
- Conţinutul dezbaterilor părţilor în faza de conciliere în condiţiile în care nu s-a ajuns la un punct de vedere comun care să evite parcurgerea procedurilor în faţa instanţelor nu este de natură să lipsească de efecte „încercarea de rezolvare pe cale amiabilă" a diferendului pentru că legiuitorul nu şi-a propus ca acestea în toate cazurile să ajungă la un punct de vedere comun.
- Disocierea capetelor de cerere privind dobânzile şi penalităţile nu vin în sprijinul afirmaţiei că nu s-au discutat pretenţiile dintre părţi, cu atât mai mult cu cât s-au pus în discuţie probleme legate de compensări „în trei" antrenând şi o altă societate, propuneri care în final nu s-au realizat.
- Celelalte argumente aduse în sprijinul susţinerilor nelegalităţii soluţiei vor fi înlăturate întrucât vizează interpretări care dau art. 7201 C. proc. civ., o altă finalitate decât cea urmărită de legiuitor, orice altă interpretare, în speţă, ar duce la îngrădirea accesului la o judecată efectivă.
În consecinţă, faţă de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere conform alin. 3 din articolul citat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 44/ A din 14 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată, prin apreciere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3912/2007. Comercial → |
|---|
