ICCJ. Decizia nr. 3795/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3795/2007
Dosar nr. 11802/54/2006
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 3501 din 4 mai 2006, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile, având ca obiect acţiunea în constatare formulată de reclamanta SC M. SA Craiova în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SRL Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3364 din 20 iunie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei SC M. SA Craiova faţă de pârâta SC C.C. SRL Craiova prin care a solicitat să se constate că a operat compensaţia datoriilor reciproce între cele două societăţi comerciale, până la concurenţa sumei de 277.251.354 lei, în temeiul art. 1144 C. civ., avându-se în vedere că reclamanta îi datorează pârâtei suma de 277.251.354 lei în temeiul deciziei nr. 1768/2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, iar pârâta îi datorează reclamantei suma de 2.661.399.590 ROL conform sentinţei civile nr. 16284/1997 a Judecătoriei Craiova, nr. 1020/2000 şi nr. 1255/2004 ale Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a reţinut că atât reclamanta cât şi pârâta au cerut executarea silită a creanţelor lor, conform dosarelor de executare nr. 91/E/2004 – B.T.N.T., nr. 71/E/2003 şi nr. 293/E/2004 B.B. M.F., că a fost împiedicată compensaţia legală a creanţelor prin voinţa părţilor şi că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile compensaţiei judiciare.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 8 din 16 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC M. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 3364 din 20 iunie 2006 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că întrucât creanţele a căror compensare se solicită provin din titluri executorii, respectiv din hotărâri judecătoreşti irevocabile, numai în cadrul unei contestaţii la executare se poate analiza eventuala stingere a obligaţiilor reciproce sau compensarea acestora, situaţie faţă de care potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială în primă instanţă aparţine Judecătoriei Craiova.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC M. SA Craiova a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine, în esenţă, că greşit Curtea de Apel Craiova a stabilit natura juridică a acţiunii sale ca având caracterul unei contestaţii la executare şi a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare în primă instanţă Judecătoriei Craiova, faţă de precizarea naturii acţiunii sale făcută la 5 decembrie 2006, prin care a solicitat să se constate că între datoriile reciproce ale celor două societăţi comerciale, care sunt certe, lichide şi exigibile a operat de drept compensaţia în temeiul art. 111 C. proc. civ. şi art. 1143 – art. 1145 C. civ.
Recurenta reclamantă SC M. SA Craiova mai susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, în raport de temeiul juridic invocat în susţinerea acţiunii sale şi probatoriile administrate în cauză, soluţionând apelul în baza unei excepţii de procedură, necompetenţa materială a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi calificarea acţiunii ca o contestaţie la executare, când de fapt a formulat o acţiune în constatare.
Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel în mod greşit a apreciat că, creanţele a căror compensare se solicită ce provin din titluri executorii, respectiv hotărârile judecătoreşti irevocabile menţionate, se pot analiza numai în cadrul unei contestaţii la executare.
Reclamanta SC M. SA Craiova, prin acţiunea formulată a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ. şi art. 1143 – art. 1145 C. civ., să se constate că între datoriile reciproce dintre SC M. SA Craiova şi SC C.C. SRL, a operat de drept compensaţia şi că obligaţiile reciproce de plată s-au stins până la concurenţa sumei de 277.251.354 lei ROL, pentru imposibilitatea reală existentă, suspendarea executării silite a dosarelor menţionate.
Ori faţă de această situaţie, se constată că greşit a apreciat Curtea de Apel Craiova că acţiunea promovată de reclamantă are caracterul unei contestaţii la executare şi că potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei Craiova.
Fiind sesizată ca instanţă de control judiciar, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova trebuia să reflecte întocmai faptul că s-a declanşat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în privinţa administrării probelor, dar şi în limita aspectelor criticate şi judecate de instanţa de fond a cărei hotărâre se atacă.
Potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor lor, fiind totodată obligată să hotărască asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecăţii.
Aşa fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei urmează să fie admis şi întrucât instanţa de apel a soluţionat cauza prin aplicarea greşită a legii, Decizia recurată urmează să fie desfiinţată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia judecării apelului, instanţa urmează să răspundă criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Craiova împotriva deciziei nr. 8 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3798/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3794/2007. Comercial → |
|---|
