ICCJ. Decizia nr. 3802/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3802/2007
Dosar nr. 16040/2/2003
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 aprilie 1999, reclamanta SC F. SRL Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta SC L.P. SRL Baia Mare solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.166.561,56 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi de întârziere, 47.920,27 dolari S.U.A. reprezentând daune şi 50.000 dolari S.U.A. onorariu de avocat şi cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Prin sentinţa civilă nr. 4039 din 20 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că, aşa cum s-a stabilit şi în raportul expertizei administrate în cauză, lucrările contractate în sumă de 1.403.000 dolari S.U.A. de către reclamanta antreprenor au fost achitate integral de către pârâtă, respectându-se termenul de execuţie convenit.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond este respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 582 din 3 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, instanţa reţinând că întrucât prin sentinţa civilă nr. 151 din 13 octombrie 1997 a Tribunalului Satu Mare pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea unor lucrări executate în sumă de 358.422 dolari S.U.A., la cursul de referinţă în lei al B.N.R. din ziua plăţii efective, nu se poate pune problema unor daune interese reprezentând valoarea prejudiciului suferit de apelantă prin executarea cu întârziere a dispozitivului menţionatei sentinţe.
Prin Decizia nr. 427 din 29 ianuarie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va urma să administreze noi probe prin care să se stabilească penalităţile, daunele şi cheltuielile de judecată ce formează obiectul litigiului, ţinându-se cont de faptul că pârâta a fost obligată irevocabil la plata sumei de 358.422 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare lucrări.
Reinvestită după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din 26 mai 2003, la cererea intimatei pârâte, suspendă judecata cererii de apel formulată de apelanta reclamantă conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului M.L.V., administrator al societăţii reclamante, pentru infracţiuni ce au o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce ar urma să se pronunţe în judecarea apelului.
Prin Decizia nr. 62 din 14 ianuarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de mai sus pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Prin încheierea pronunţată la 27 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, suspendă din nou judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., reţinând că la termenul de verificare, după repunere pe rol, a faptului dacă mai subzistă motivele suspendării, nici una dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin Decizia comercială nr. 95 din 13 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, constată perimat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei comerciale nr. 4039 din 20 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, reţinând că reclamanta a stat în pasivitate de la data suspendării cauzei, respectiv 27 iunie 2006, şi nu a solicitat nici repunerea cauzei pe rol şi nici nu a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate ca nelegală şi trimiterea cauzei spre reluarea cursului judecăţii apelului.
În motivarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, instanţa soluţionând cauza în condiţiile lipsei procedurii de citare cu toate părţile în proces, citaţia şi dovada îndeplinirii procedurii de citare pentru termenul din 27 iunie 2006 faţă de pârâta intimată fiind returnate, iar instanţa refuzând să citeze în cauză pe SC E.M.R.M. SRL lichidator al menţionatei părţi. Recurenta critică instanţa şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care, în şedinţa în care a pronunţat Decizia recurată, aceasta a refuzat să ia în considerare rezoluţia din 15 ianuarie 2007, dată în dosarul nr. 36/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, din care rezultă că s-a soluţionat cauza penală care a determinat măsura suspendării apelului, interzicând depunerea documentului la dosar, astfel că până la data menţionatei rezoluţii cauza iniţială de suspendare a judecăţii apelului întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a subzistat.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului de apel se constată că pentru termenul din 27 iunie 2006, când instanţa de apel a repus din oficiu cauza pe rol pentru a verifica dacă mai subzistă motivele suspendării, apelanta recurentă depusese la dosar, în îndeplinirea dispoziţiilor instanţei înscrise în citaţie, adresa din 22 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care se comunica lui M.L.V., administratorul reclamantei apelante, că dosarul penal nr. 36/P/2005, pentru care fusese suspendată judecarea apelului în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se află în lucru, nefiind soluţionat, astfel că instanţa ar fi trebuit să menţină suspendarea dispusă în cauză prin încheierea din 26 mai 2003.
Se constată, de asemenea, că pentru acelaşi termen procedura de citare a intimatei pârâte fusese viciată, citaţia fiind restituită cu menţiunea că destinatarul este mutat de la adresa din Baia Mare, str. Traian, iar apelanta depusese la dosar copie a încheierii din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, judecător sindic dată în dosarul de faliment nr. 2382/2005 prin care s-a dispus intrarea în faliment a pârâtei intimate şi dizolvarea acesteia, fiind numit ca lichidator SC E.M.R.M. SRL cu sediul în Baia Mare, Bd. Unirii nr. 14/70, în hotărâre indicându-se şi sediul SC L.P. SRL în Satulung, str. Gării, astfel că instanţa de apel ar fi trebuit să constate lipsa de procedură cu intimata şi nu să facă aplicarea greşită a art. 98 C. proc. civ., reţinând astfel eronat că procedura este legal îndeplinită dar că în mod nejustificat nici una dintre părţi nu s-a prezentat.
Astfel fiind, măsura suspendării judecăţii apelului în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., fiind nelegală, constatarea apelului ca perimat, la data de 13 februarie 2007, prin Decizia recurată este neîntemeiată, neputându-se reţine pasivitatea apelantei faţă de faptul că măsura suspendării judecăţii, dispusă la data de 27 iunie 2006, fusese luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., iar apelanta invocase neregularitatea actului de procedură în condiţiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.
Cum din rezoluţia din 15 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui M.L.V. pentru infracţiuni care, având o înrâurire asupra hotărârii ce s-ar fi pronunţat în judecarea apelului, au determinat dispunerea suspendării la data de 26 mai 2003 în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de apel, continuând judecata, urmează să verifice dacă respectivele condiţii de suspendare mai persistă după data respectivă de 15 ianuarie 2007.
Faţă de cele de mai sus, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei recurate, care urmează a fi modificată în sensul că urmează a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile perimării apelului, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru verificarea persistării condiţiilor suspendării dispuse în temeiul art. 244 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 95 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile perimării şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru verificarea persistării condiţiilor suspendării dispuse în temeiul art. 244 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3800/2007. Comercial → |
|---|
