ICCJ. Decizia nr. 3681/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3681/2007
Dosar nr. 9547/2/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta H.E. a chemat în judecată pârâta A.V.A.S. Bucureşti (A.V.A.S. Bucureşti) solicitând constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a debitului ce rezultă din titlurile executorii reprezentate de Convenţia de credit nr. 24108 din 12 iulie 1996 şi adendumurile la acestea, Convenţia de credit nr. 24109 din 17 septembrie 1996 şi adendumurile la acestea şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3921 din 10 iulie 1996, precum şi constatarea stingerii ipotecii şi radierea acesteia din registrele de publicitate imobiliară.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa comercială nr. 9 din 23 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi pe fond a solicitat respingerea contestaţiei, termenul de prescripţie fiind întrerupt şi suspendat.
Prin încheierea din 14 februarie 2007 instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat apreciind că deşi există identitate de părţi excepţia nu operează întrucât contestatoarea invocă o altă situaţie.
La termenul din 28 martie 2007 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţie respinsă pe motiv că formele de executare s-au demarat şi împotriva contestatoarei H.E.
La ultimul termen, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, care a fost respinsă pe motiv că cererea are caracterul unei contestaţii la executare.
Pârâta a mai invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare, pe motiv că a fost introdusă după împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea titlului executoriu.
Prin sentinţa comercială nr. 103 din 25 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă şi a respins contestaţia la executare formulată de H.E., ca tardiv formulată.
În motivarea hotărârii s-a reţinut, în esenţă, că debitoarea nu a formulat contestaţia la executare în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în raport cu data când a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă.
S-a reţinut că, la 28 noiembrie 2005, contestatoarei i-au fost comunicate titlurile executorii, reprezentate de cele două convenţii de credit şi contractul de ipotecă, pentru creanţa în valoare de 903.899,49 dolari S.U.A. consolidată conform art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1990, iar contestaţia la executare a formulat-o la data de 18 octombrie 2006 (data poştei).
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa a calificat în mod greşit cererea ca fiind o contestaţie la executare întrucât nu a avut cunoştinţă de vreun act începător de executare, titlurile executorii la care face referire pârâta nefiindu-i comunicate la domiciliul său din Bucureşti, aşa cum prevede legea.
Recurenta precizează că cererea a fost formulată nu ca urmare a luării la cunoştinţă de începerea executării silite ci ca urmare a faptului că a aflat că alţi garanţi ipotecari ai aceloraşi contracte de credit au solicitat constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a acestor contracte, cerere ce a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 3101 din 23 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în dosarul nr. 1197/2/2006, constatându-se prescripţia dreptului la executarea silită a convenţiilor de credit.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a solicitat constatarea prescripţiei dreptului A.V.A.S. Bucureşti de a cere executarea silită a debitului ce face obiectul următoarelor titluri executorii.
- convenţia de credit nr. 24108 din 12 iulie 1996 încheiat de B. cu SC G.T.I. SRL şi adendumurile nr. 1, 2, 3, 4 şi 5/1996 având ca scadenţă pentru rambursarea integrală data de 17 aprilie 1997.
- convenţia de credit nr. 24109 din 21 august 1996 încheiată de B. şi SC G.T.I. SRL şi adendumurile nr. 1, 2 şi 3/1996, cu scadenţă la 17 aprilie 1997.
- contractul de ipotecă încheiat de H.E. şi B. SA autentificat cu nr. 3921 din 10 iulie 1996 la B.N.P. A.Ş.
Această creanţă a fost cesionată de B. fiind preluată de A.V.A.S. Bucureşti în baza contractului de cesiune de creanţă nr. 246158 din 21 iulie 1999.
Întrucât B. şi respectiv A.V.A.S., după preluarea creanţei, nu au procedat la executarea silită a creanţei în termenul de prescripţie prevăzut de lege, reclamanta a solicitat constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a debitului.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a avut cunoştinţă de un act începător de executare, titlurile executorii fiind comunicate pe adresa din Bucureşti Str. Distror, la data de 17 noiembrie 2005, în timp ce domiciliul debitoarei era în Bulevardul Constantin Brâncoveanu sector 5 din data de 18 iunie 2004, astfel cum rezultă din xerocopia cărţii de identitate.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că debitoarea nu a formulat contestaţia la executare în termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Data scadenţei pentru rambursarea integrală a creditului a fost 17 aprilie 1997, iar creditoarea nu a procedat la executarea silită în termenul de prescripţie prevăzut de art. 405 alin. (1) teza I C. proc. civ., respectiv 3 ani.
În această situaţie şi având în vedere că nu a intervenit nici una din cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripţiei prevăzute de art. 4051 şi art. 4052 C. proc. civ., se constată că dreptul creditoarei A.V.A.S. Bucureşti este prescris.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită recursul, să se modifice sentinţa şi să se constate ca fiind prescris dreptul de executare silită a convenţiilor de credite nr. 24108 din 12 iulie 1996 şi nr. 24109 din 17 septembrie 1996, cu adendumurile ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea H.E. împotriva sentinţei nr. 103 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite contestaţia la executare formulată de H.E. şi constată prescris dreptul la executare silită a convenţiilor de credit nr. 24108 din 12 iulie 1996 şi 24109 din 17 septembrie 1996 cu adendumurile ulterioare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3869/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2821/2007. Comercial → |
|---|
