ICCJ. Decizia nr. 3805/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3805/2007
Dosar nr. 31829/3/2006
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii SC R.I. SA Bucureşti şi D.C.G. prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 25 septembrie 2006, au formulat în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 cap. V, titlul VI, în contradictoriu cu SC P. SA Galaţi, opoziţie la vânzarea prin licitaţie a celor 268.639 acţiuni emise de SC R.I. SA, aflate în proprietatea lui D.C.G., executare pornită în dosarul de executare nr. 729/2006 al B.E.J. C.M., vânzarea urmând să aibă loc la 25 septembrie 2006, începând cu orele 15, în incinta sălii C. a Hotelului I.P.B.
Pârâta SC P. SA Galaţi prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 10981 din 29 noiembrie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii SC R.I. SA Bucureşti şi D.C.G. şi pe pârâta SC P. SA Galaţi în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Titlul VI cap. V din Legea nr. 99/1999, coroborate cu dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Judecătoria sector 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1198 din 23 februarie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, după care constatând conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării.
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 14 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 22 alin. (2) şi (5) şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva menţionatei decizii pârâta SC P. SA Galaţi a declarat recurs, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., art. 400 alin. (1), art. 403 şi 373 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti şi stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
În criticile formulate recurenta pârâtă susţine, în esenţă, că greşit a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti în raport de valoarea obiectului litigiului, în condiţiile în care instanţa de fond a fost investită cu o opoziţie la executarea silită prin vânzarea unui număr de 268.639 acţiuni emise de SC R.I. SA, aflate în proprietatea lui D.C.G., opoziţie prin care s-au invocat incidente survenite în cursul executării silite.
Recurenta pârâtă susţine că, avându-se în vedere că opoziţia la vânzare s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 99/1999, prin care se contestă aspecte survenite în cazul executării silite, care prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Titlul VI cap. V stabileşte că instanţa competentă a soluţiona opoziţia este determinată conform normelor stabilite de Codul de procedură civilă, cu referire la dispoziţiile art. 400 alin. (1) şi art. 403 coroborate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă material să soluţioneze această opoziţie la vânzare este instanţa de executare, adică judecătoria.
Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Cauza dedusă judecăţii, are ca obiect opoziţia la executarea garanţiei reale mobiliare constând în vânzarea acţiunilor, mijloc procesual prin care debitorul contestă măsura de executare silită iniţiată de creditor după procedura specială prevăzută de Titlul VI cap. V din Legea nr. 99/1999, temeiul de drept fiind art. 75 din această lege.
Conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, opoziţia la vânzarea bunului se face la instanţa competentă, potrivit Codului de procedură civilă.
Este vorba de instanţa de judecată competentă să soluţioneze orice incident care s-ar ivi în faza procesuală a executării silite, pentru că ne aflăm în executarea garanţiei reale mobilare.
Judecarea unei astfel de cereri, opoziţie, are loc după procedura specială prevăzută de Legea nr. 99/1999, în concret art. 75, completată cu normele dreptului comun privind executarea silită.
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cererile care privesc executarea silită sunt de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea, pentru că Legea nr. 99/1999 nu dispune altfel, ci face trimitere la aceste norme, care constituie dreptul comun.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită recursul pârâtei, să modifice Decizia Curţii de Apel Bucureşti în sensul stabilirii competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Galaţi împotriva sentinţei nr. 111 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că stabileşte competenţa în favoarea în Judecătoriei sector 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2956/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3803/2007. Comercial → |
|---|
