ICCJ. Decizia nr. 3803/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3803/2007
Dosar nr. 38957/2/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 38957/2/2005 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, contestatoarea SC C. SA Dolj a solicitat anularea titlurilor executorii şi a formelor de executare, dispuse de A.V.A.S. prin adresa nr. 49853 din 5 decembrie 2005.
În motivarea cererii, contestatoarea susţine că, pe de o parte contractele de credit şi de garanţie imobiliară, ce constituie titluri executorii, au rămas fără obiect, iar pe de altă parte, creanţa de 732.444,60 dolari S.U.A. nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Contestatoarea a mai susţinut că, în perioada noiembrie 1998 – iunie 2003, s-a aflat în procedură de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, ce s-a închis prin încheierea nr. 351 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, în cadrul căreia, activele s-au valorificat în scopul îndestulării creditorilor, în general a A.V.A.S. Bucureşti.
În atare situaţie s-a precizat că se contestă cuantumul creanţei pe care A.V.A.S. o pretinde, prin titlurile executorii.
Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, în cauză efectuându-se şi o expertiză contabilă.
Analizând probatoriul administrat instanţa de fond prin sentinţa comercială nr. 308 din 21 decembrie 2006, a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
La data de 13 septembrie 1997 s-a încheiat sub nr. 34 contractul de garanţie imobiliară între SC C. SA Dolj şi B.A. SA Sucursala Dolj, având ca obiect garantarea obligaţiei de rambursare a creditului în sumă de 34.500.000.000 lei şi a dobânzilor legale cuvenite, credit acordat de banca societăţii contestatoare.
A.V.A.S. Bucureşti, a preluat creanţa în vederea valorificării potrivit art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că societatea contestatoare, a efectuat plăţi în contul datoriei preluate de A.V.A.S. şi după apariţia Legii nr. 409/2001. Prin Decizia nr. 1051 din 4 iulie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-a constatat că la data de 1 iunie 2000, creanţa A.V.A.S. Bucureşti era de 34.487.291.008 lei, fără a se reţine că această creanţă ar fi fost achitată.
Aşa fiind, Curtea a reţinut că intimata creditoare A.V.A.S., a procedat corect, consolidând în dolari S.U.A. creanţa preluată, prin raportare la valoare nominală a creanţei, astfel cum aceasta a fost stabilită în momentul preluării, aplicând corespunzător dispoziţiile art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
În stabilirea cuantumului de 34.487.291.008 lei s-au reţinut modificările intervenite după pronunţarea deciziei nr. 216 din 23 iunie 2000 a Curţii de Apel Craiova, procesul verbal din 15 aprilie 1999 al adunării creditorilor, în care s-a consemnat acordul acestora cu privire la imputaţia creditorilor, cu prioritate faţă de dobânzi, dobânda calculată de către bancă pentru anul 1999, contractul de cesiune de creanţă către A.V.A.B. nr. 861000 din 14 decembrie 1991, având ca obiect o creanţă în valoare nominală de 40.271.200.031,12 lei, precum şi plăţile efectuate de către debitoare, până la data de 1 iunie 2000.
Instanţa de fond, a stabilit astfel că suma de 34.487.291.008 lei, nu era achitată integral la data de 1 iunie 2000, situaţie în care creditoarea intimată, era îndreptăţită să procedeze la consolidarea creanţei sale în dolari S.U.A., în baza raportului leu/dolar, prin raportarea la data preluării, aşa cum prevedeau dispoziţiile art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs contestatoarea, invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, în esenţă, recurenta a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, datorită încălcării principiului neretroactivităţii legilor.
Procedând astfel, instanţa de fond nu a ţinut cont că la data intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001, din creanţa totală de 34.487.291.008 lei, SC C. SA achitase suma de 26.000.000.000 lei, care nu mai intra sub incidenţa acestei legi, astfel că mai rămăsese neachitată suma de 22.912,63 dolari S.U.A., aşa cum rezultă din probele administrate şi implicit din raportul de expertiză.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa comercială nr. 34 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti s-a stabilit în mod irevocabil că în mod corect A.V.A.S. a procedat la consolidarea în dolari S.U.A. a creanţei datorată de reclamantă, în contextul în care aceasta nu era achitată integral la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 409/2001.
Sentinţa s-a pronunţat în soluţionarea acţiunii prin care SC C. SA Dolj invoca achitarea debitului în cadrul procedurii de reorganizare.
Din sentinţa pronunţată în cauză, pe baza probelor administrate, s-a stabilit justificat că la data de 1 iunie 2000 creanţa A.V.A.B. Bucureşti era de 34.487.291.008 lei.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 „în vederea valorificării creanţelor preluate de A.V.A.S., la valori cât mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi în alte valute decât dolari S.U.A., la data preluării se consolidează în dolari S.U.A., în baza raportului leu/dolari S.U.A. la acea dată".
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de fond a constatat, înlăturând motivat, concluziile expertizei, arătând că acele creanţe ce fac obiectul OUG nr. 51/1998 sunt creanţe privilegiate ale statului şi consolidarea în dolari S.U.A. operează asupra valorii nominale a creanţei, aşa cum aceasta a fost stabilită la momentul preluării.
Respectând voinţa legiuitorului, nu se poate reţine că instanţa a încălcat principiul retroactivităţii înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, urmează a se reţine că Decizia atacată, este legală, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC C. SA Craiova împotriva sentinţei civile nr. 308 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3805/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3802/2007. Comercial → |
|---|
