ICCJ. Decizia nr. 3827/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3827/2007
Dosar nr. 28923/2/2005
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul L.V. a chemat în judecată pe pârâţii F.N.I., SC S.I. SA, C.E.C. SA, C.N.V.M., A.V.A.S. şi MINISTERUL FINANŢELOR, solicitând obligarea acestora în solidar, la plata sumei de 1.372.074.000 lei reprezentând contravaloarea a 14.907 unităţi de fond capital investit, pe care nu a putut-o retrage conform „Prospectului" de ofertă publică autorizat de C.N.V.M.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu, intervenientul P.G. a solicitat aceloraşi pârâte plata sumei de 354.060.100 lei reprezentând contravaloarea a 4910 unităţi de fond, capital investit, nerăscumpărat la data de 22 mai 2000.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 1888 din 25 aprilie 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi intervenientului a admis în parte acţiunea precizată şi cererea de intervenţie precizată obligând pe pârâţi în solidar la plata sumei de 3.220.257.185 lei reprezentând contravaloarea unităţilor de fond reactualizată la 31 ianuarie 2005, către reclamant, şi la 823.387.255 lei contravaloarea unităţilor de fond reactualizată la aceeaşi dată către intervenient, a respins acţiunea şi cererea de intervenţie împotriva pârâtelor C.E.C. şi C.N.V.M. şi a obligat F.N.I., SC S.I. SA şi A.V.A.S. la 94.602.537 lei cheltuieli de judecată către reclamant şi la 53.457.945 lei către intervenient.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit Legii nr. 333/2007 A.V.A.B. a preluat toate drepturile şi obligaţiile C.E.C. iar C.N.V.M. prin Decizia nr. 159 din 15 septembrie 1995 a autorizat oferta publică continuă a F.N.I., acestor două părţi lipsindu-le calitatea procesuală pasivă.
În privinţa obligaţiei de plată a unităţilor de fond, capital investit, s-a reţinut că prin capitolele „Retragerea din Fond" şi „Factorii de Risc" se prevedea obligaţia F.N.I. să onoreze în cel mult 10 zile lucrătoare cererea de răscumpărare a unităţilor de fond şi obligaţia de a returna, depunătorului în orice condiţii capitalul iniţial investit. Pârâtele S.I. SA, C.E.C. şi F.N.I. răspund solidar ca urmare a contractului de fidejusiune intervenit.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 622 din 5 decembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului, considerând că singura parte ce putea invoca lipsa de procedură era cea prejudiciată respectiv F.N.I., ce nu a formulat calea de atac, contractul de fidejusiune a C.E.C. şi SC S.I. a fost declarat valabil prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a răspuns motivului referitor la procedura viciată cu pârâta F.N.I., acesta neexercitând calea de atac întrucât nu i s-a comunicat sentinţa tribunalului, a respins greşit motivul referitor la îmbogăţirea fără justă cauză fără a dispune contraprestaţia obligării la plata unităţilor de fond, transferul acestora către F.N.I., iar în privinţa autorităţii de lucru judecat inexistenţa identităţii de părţi obiect şi cauză a condus la soluţionarea greşită a motivului privind valabilitatea contractului de fidejusiune.
Instanţa de apel a soluţionat greşit cererea de suspendare pentru existenţa unei cauze penale, lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., beneficiul de discuţiune şi acoperirea riscului de infracţiune.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Prevederile art. 105 C. proc. civ., stabilesc sancţiunea nulităţii actelor de procedură numai dacă prin îndeplinirea cu neobservarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Iar instanţa de apel, în conformitate cu jurisprudenţa constantă în acest sens, a considerat relevantă critica adusă sentinţei tribunalului numai dacă însăşi partea vătămată de acea încălcare ataca actele procedurale întocmite.
Recurenta este în eroare şi atunci când critică Decizia atacată referitor la îmbogăţirea fără justă cauză. Prin admiterea acţiunii şi cererii de intervenţie în interes personal, instanţa de fond a dat eficienţa juridică cererilor de răscumpărare a unităţilor de fond din 17 mai şi respectiv 22 mai 2000, aşa încât fiind în discuţie retragerea din invesţie potrivit capitolului „Retragerea din Fond", nu se mai putea avea în vedere rămânerea ca titulari ai unităţilor de fond a acestora.
Instanţa de apel a soluţionat judicios şi critica privind valabilitatea contractului de fidejusiune, speculativă şi nefondată fiind critica deciziei atacate. Instanţa Supremă a constatat valabilitatea contractului de fidejusiune nr. 2205 din 6 decembrie 1999 încheiat între C.E.C. şi F.N.I. prin care s-a garantat plata valorii titlurilor de participare când se constată imposibilitatea de plată a F.N.I., C.E.C. a garantat astfel fondurile deschise de investiţii necondiţionat, iar la data formulării cererilor de răscumpărare contractul nu era denunţat.
Dispoziţiile procedurale privind suspendarea judecăţii disting între cauzele de suspendare obligatorie (art. 242 şi 243 C. proc. civ.) şi cele de suspendare facultativă (art. 244 C. proc. civ.) iar cererea formulată de recurentă avea în vedere o cauză penală care chiar în legătură fiind cu atragerea răspunderii unor alte persoane nu era obligatorie pentru instanţă.
Greşit a fost criticată şi soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi intervenientului şi a celei privind calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S.
Calitatea procesuală (legitimatio ad causam) presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi aceea care este titular al dreptului în urma căruia s-a născut raportul juridic dedus judecăţii şi a identităţii între pârât şi cel obligat în raportul juridic.
Reclamantul şi intervenientul erau titulari ai dreptului izvorât din cumpărarea unităţilor de fond a F.N.I. şi care aveau opţiunea manifestată de altfel, la cerere, să vândă aceluiaşi fond de investiţii unităţile de fond cumpărate, acesta fiind în esenţă raportul dedus judecăţii şi care oferă calitatea procesuală activă.
Calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. rezultă din Legea nr. 333/2001 (art. 14) prin care a preluat toate drepturile şi obligaţiile C.E.C. rezultate din actele juridice încheiate cu F.N.I. şi S.I. SA, subrogându-se în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale C.E.C. necondiţionat de un eventual risc provenit din infracţiune.
Invocarea beneficiului de discuţiune în materia obligaţiilor comerciale garantate este prohibită de lege. Prevederile art. 42 C. com., stabilesc în materie comercială regula solidarităţii obligaţiilor, dacă nu există stipulaţie contrară, iar cele ale art. 1662 C. civ., interdicţia de a solicita beneficiul de discuţiune dacă fidejusorul s-a obligat solidar cu datornicul sau a renunţat la acest beneficiu. Fără o stipulaţie de renunţare la solidaritatea obligaţiei, C.E.C. şi succesorul său A.V.A.S. nu pot invoca beneficiul de discuţiune.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 622 din 5 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 622 din 5 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3807/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2917/2007. Comercial → |
|---|
