ICCJ. Decizia nr. 3830/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3830/2007
Dosar nr. 2153/2/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorii M.G. şi M.T., au solicitat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., solicitând anularea procesului verbal de aplicare a sechestrului nr. 21415/2007, anularea întregii executări şi a titlului executoriu şi întoarcerea executării.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 73 din 12 aprilie 2007, a admis în parte contestaţia la executare, a anulat procesul verbal de aplicare a sechestrului, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind anularea executării şi întoarcerea executării şi a dispus capătul de cerere privind anularea titlului executoriu, stabilind termen în vederea soluţionării acestuia.
Instanţa de fond a reţinut că procesul verbal de sechestru s-a aplicat asupra unui bun proprietatea codevălmaşă a soţilor, pentru care creditorul personal al unuia dintre soţi nu putea să pornească executarea silită, iar anularea executării şi întoarcerea acesteia nu sunt întemeiate cât timp aceasta continuă prin procedura popririi.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, contestatorii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că instanţa de fond a încălcat drepturile fundamentale reglementate în C.E.D.O. preferând în detrimentul egalităţii de tratament, o situaţie avantajoasă creditorului, nu a analizat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar motivarea este contradictorie susţinând că executarea silită se desfăşoară cu încălcarea dispoziţiilor legale dar respinge anularea executării.
Instanţa de fond a confirmat indisponibilizarea tuturor conturilor bancare deşi creditorul era îndreptăţit la indisponibilizarea în limita titlului executoriu; a avut în vedere un titlu a cărui opozabilitate nu se poate opune debitorului.
Pe fondul litigiului, contestatorii susţin că Decizia de imputaţie este nelegală întrucât drepturile izvorâte din Legea nr. 42/1990 şi Legea nr. 32/1991 erau conferite de Guvernul României care a acordat mai târziu brevetul de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Prin Decizia de imputaţie nr. 109 din 28 decembrie 1998 B. SA, sucursala Constanţa, a imputat contestatorului M.G. suma de 18.105.850 lei reprezentând impozitul pe salariu datorat la bugetul de stat pentru că nu a prezentat brevetul-anexă la certificatul de luptător, creanţă cesionată către A.V.A.S. în baza căreia aceasta a început executarea silită, indisponibilizând prin aplicarea sechestrului, un bun în proprietate codevălmaşă a contestatorilor, contul bancar al acestora şi instituind poprire pe veniturile debitorului peste limitele prevăzute.
Instanţa de fond judicios a constatat nelegalitatea executării în privinţa urmăririi bunurilor comune ale soţilor, însă nu a sesizat neregularităţile şi în privinţa executării prin procedura popririi, prevederile dreptului comun, completându-se în această situaţie cu cele ale Legii nr. 32/1991 şi OUG nr. 51/1998.
În condiţiile constatării încălcării dispoziţiilor legii interne dar şi ale C.E. instanţele judecătoreşti au dreptul a anula executarea silită începută de A.V.A.S., fără a li se imputa nerespectarea prevederilor art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
În privinţa criticilor de fond precum şi asupra excepţiei prescripţiei executării silite, în egală măsură excepţiei de fond, instanţa de recurs se va pronunţa numai în măsura în care instanţa de fond va soluţiona capătul de cerere privind anularea titlului executării.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 73 din 12 aprilie 2007 pe care o va schimba în parte în sensul că anulează formele de executare silită şi dispune întoarcerea executării pornite împotriva contestatorilor, va menţine restul dispoziţiilor instanţei de fond şi va obliga pe intimată la cheltuieli de judecată astfel cum dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., prevăd.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorii M.G. şi M.T. împotriva sentinţei nr. 73 din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că anulează formele de executare silită privind pe contestatorii M.G. şi M.T.
Dispune întoarcerea executării silite.
Menţine restul dispoziţiilor instanţei.
Obligă intimata A.V.A.S. la 1.064 lei cheltuieli de judecată către recurenţii M.G. şi M.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3690/2007. Comercial → |
|---|
