ICCJ. Decizia nr. 3883/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3883/2007
Dosar nr. 2357/1/2007
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr. 157 din 8 septembrie 2006 a respins excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel şi a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în consecinţă a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul social în Bucureşti împotriva pârâtei S.I.F.M. SA cu sediul social în municipiul Bacău judeţul Bacău.
Instanţa de fond a reţinut că prin întâmpinare, pârâta S.I.F.M. Bacău a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii de folosinţă a fostului F.P.P.M. de a încheia acte de fidejusiune şi a prescripţiei creanţei.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi faptul că o parte din excepţiile invocate sunt peremptorii, absolute, de ordine publică, a fost analizată excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, care a fost găsită nefondată, cu motivarea că potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului. Cererea reclamantei vizează o creanţă neperformantă preluată de la B. SA.
S-a apreciat că este fondată excepţia prescripţiei acţiunii, deoarece nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998. În termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul general de prescripţie de 3 ani. Dacă termenul de prescripţie curge de la data la care reclamanta apreciază că s-a născut dreptul la acţiune, respectiv data încheierii contractului de cesiune, pe considerentul că la această dată A.V.A.S. avea posibilitatea fie să valorifice biletele la ordin, fie să pornească o acţiune cambială pentru obţinerea unui titlu executor, termenul s-a împlinit în anul 2002.
Împotriva sentinţei nr. 157 din 8 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune iar în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea aceleiaşi hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bacău.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a evocat, în esenţă, că biletul la ordin fiind scadent la 22 aprilie 1997, dreptul B. de a cere executarea silită nu era prescris la data încheierii contractului de cesiune de creanţă nr. 326425 din 21 iulie 1999, iar pentru că termenul de prescripţie nu se împlinise, devin aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, referitoare la termenul special de prescripţie de 7 ani. Calculul termenului special de prescripţie de 7 ani se face de la data preluării creanţei A.V.A.S. asupra debitorului cedat SC A. SRL, prin contractul de cesiune de creanţă nr. 326425 din 21 iulie 1999.
Intimata-pârâtă S.I.F.M. Bacău a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 930 din 14 februarie 2007, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare secţiei comerciale, cu motivarea că obiectul pricinii îl reprezintă raportul juridic comercial creat întocmirii biletului la ordin şi avalizarea acestuia.
Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei S.I.F.M. SA la plata sumei de 250.000 dolari S.U.A., reprezentând valoarea obligaţiei de plată rezultată din avalizarea de către S.I.F.M. SA a biletului la ordin emis de SC A. SRL Bacău, creanţă preluată de către A.V.A.S. prin contractul de cesiune de creanţă nr. 326425 din 21 iulie 1999 încheiat cu B. SA. Temeiul de drept al acţiunii a fost precizat de reclamantă ca fiind dispoziţiile art. 1652 şi 16662 C. civ., art. 42 C. com., art. 112 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în O.U. nr. 51/1998.
Apărarea invocată constant de reclamantă în sensul că potrivit art. 13 alin (5) din OUG nr. 51/1998, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani nu poate fi primită. Aşa cum, amplu şi bine documentat a expus în considerente prima instanţă, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, care instituie un termen general de prescripţie de 3 ani.
Cererea reclamantei de chemare în judecată a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 20 iunie 2006, fiind trimisă prin poştă, aşa cum atestă corespondenţa din data de 14 iunie 2006.
În răspunsul conferit la întâmpinarea pârâtei, A.V.A.S. a menţionat că, în opinia sa, calculul termenului special de prescripţie de 7 ani se face de la data preluării creanţei asupra debitorului cedat SC A. SRL, prin contractul de cesiune de creanţă nr. 326425 din 20 ianuarie 2004. De asemenea, s-a mai invocat, că în perioada 2000 - 2002 SC A. SRL s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară şi faliment prevăzută de Legea nr. 64/1995, în toată această perioadă termenul de prescripţie fiind suspendat, conform prevederilor art. 44 din Legea nr. 64/1995.
Este de necontestat că art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 defineşte prescripţia extinctivă în următorii termeni: „dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege". Termenul de prescripţie extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaţionale, este instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 ca fiind de 3 ani.
Raportat la momentul când s-a născut dreptul la acţiune şi cel al promovării cererii de chemare în judecată, în contextul aplicării dispoziţiilor legale care reglementează prescripţia extinctivă în condiţiile Decretului nr. 167/1958, apare cât se poate de evident că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă în întâmpinare a fost corect găsită întemeiată.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 157 din 8 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 157 din 8 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4081/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3880/2007. Comercial → |
|---|
