ICCJ. Decizia nr. 3880/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3880/2007
Dosar nr. 2932/36/2006
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 244 din 12 ianuarie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanţa F.B. în contradictoriu cu SC A.P. SRL Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia comercială, cu motivarea că pârâta are calitatea de comerciant, iar obiectul litigiului este neevaluabil în bani, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. civ.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială prin sentinţa civilă nr. 2596/ COM din 10 mai 2006 a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanţa, F.B. cu sediul social în Constanţa judeţul Constanţa împotriva pârâtei SC A.P. SRL cu sediul social în municipiul Călăraşi judeţul Călăraşi, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. 67 din 27 ianuarie 2004, pârâta fiind reprezentată prin directorul general D.M., în virtutea căruia cesionarul a devenit creditor al SC R.R. SA, pentru suma de 7.924.884.972 lei, preţul cesiunii fiind egal cu creanţa preluată.
Consimţământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil şi pentru a fi valabil el trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie afectat de vreun viciu de consimţământ (cum ar fi eroarea, dolul, violenţa sau leziunea).
În concret, reclamanta nu a demonstrat probatoriu existenţa dolului. Faptul că operaţiunea juridică a cesiunii a fost încheiată prin directorul general iar nu prin administratorul societăţii pârâte nu antrenează nulitatea relativă, atâta timp cât această împrejurare este stipulată expres în contract şi reclamanta a consimţit la încheierea actului respectiv.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia civilă nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei S.N.T.F., sucursala Constanţa, F.B. împotriva sentinţei civile nr. 2596/ COM din 10 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială în dosarul nr. 1220/COM/2006.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că apelanta prin organul său de conducere abilitat a o reprezenta şi a angaja societatea, a consimţit la încheierea actului, fără a verifica dacă cealaltă parte contractantă este sau nu reprezentată legal. Cum dolul nu există dacă împrejurarea pretins ascunsă era cunoscută de cealaltă parte, raportată la situaţia de fapt expusă, condiţiile pentru vicierea consimţământului prin dol nu sunt îndeplinite.
Împotriva deciziei civile nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta S.N.T.F. SA, sucursala Constanţa, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi rejudecând pricina, pe fond să fie admisă acţiunea formulată de reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că există dol, prin aceea că societatea pârâtă s-a folosit de mijloace dolosive la încheierea contractului de cesiune menţionat, la semnarea lui prezentându-se o altă persoană decât cea împuternicită, în final operaţiunea juridică fiind viciată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea nulităţii relative a contractului de cesiune de creanţă nr. 67 din 27 ianuarie 2004 încheiat cu pârâta SC A.P. SRL, întrucât consimţământul exprimat la încheierea contractului a fost viciat prin dol, partea contractantă folosind manopere dolosive pentru a determina încheierea acestui contract.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, au stabilit cu rigurozitate o corectă situaţie de fapt şi de drept, care a condus la respingerea acţiunii.
Este unanim admis că dolul, numit şi viclenie, desemnează acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără putere de tăgadă că în speţă, nu există o eroare provocată, reclamanta cunoscând la momentul încheierii contractului de cesiune de creanţă nr. 67 din 27 ianuarie 2004 toate clauzele contractuale cât şi elementele care au identificat pe deplin societatea pârâtă. Mai mult, aşa cum s-a apreciat, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului, context în care reclamantei îi era opozabilă menţiunea de numire la data de 16 mai 2003 a administratorului M.C.E. Din această perspectivă nu există o împrejurare pretins ascunsă de cealaltă parte contractantă, situaţia de fapt invocată de recurentă fiind lipsită de relevanţă, ea având oricând posibilitatea de a consulta baza de date a O.R.C. Constanţa.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. SA, sucursala Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanţa F.B., împotriva deciziei nr. 261 din 9 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3883/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3877/2007. Comercial → |
|---|
