ICCJ. Decizia nr. 3891/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3891/2007
Dosar nr. 6213/1/2007
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 54 din 11 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost anulată, ca netimbrată, acţiunea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul I.N. domiciliat în Câmpulung-Moldovenesc, judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâta SC Z. SA cu sediul social în Bucureşti.
S-a reţinut că reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâta SC S. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la plata dividendelor pentru perioada de 10 ani şi a daunelor morale de 10.000 Euro, cu motivarea că de peste 10 ani este acţionar cu certificatul de acţionar nr. 7569904 şi nu a primit dividendele ce i se cuvin.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 martie 2006 cauza a fost suspendată conform art. 1551 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu şi-a precizat cuantumul pretenţiilor solicitate prin acţiune, în vederea achitării taxei judiciare de timbru aferentă acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul I.N., iar Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 45 din 5 octombrie 2006, a admis recursul, a casat încheierea de şedinţă din 2 martie 2006 a Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3893/39/2003, context în care i s-a pus în vedere reclamantului că are obligaţia de a achita suma de 1871 lei Ron reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar de 5 lei Ron, iar acesta nu s-a conformat recomandărilor instanţei, astfel că acţiunea a fost anulată ca netimbrată.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 27 din 5 martie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul I.N. împotriva sentinţei nr. 54 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a anulat sentinţa apelantă şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în fond la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a apreciat că reclamantul şi-a precizat cuantumul pretenţiilor arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Ron dividende, 5000 Ron daune morale şi 1000 Ron cheltuieli de judecată, împrejurare care conduce la excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în soluţionarea litigiului.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă, în materie comercială, procesele şi cererile al căror obiect are o valoare de peste 100.000 Ron, iar în speţă competenţa revine Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, ca instanţă de fond în raza căreia se află sediul pârâtei SC Z. SA Bucureşti.
Împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantul I.N., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând obligarea pârâtei la plata dividendelor cuvenite, fără a preciza temeiul de drept al cererii de recurs.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamant urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamantul I.N., la termenul din 5 martie 2007, când a fost soluţionat apelul, şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000.000 lei vechi cu titlu de dividende, 50.000.000 lei vechi reprezentând daune morale şi 10.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Raportat la acest cadru procesual, instanţa din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale de soluţionare în fond a cauzei de către Tribunalul Suceava.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul reia, fără motivare în drept, aspecte care antamează fondul cauzei şi anume justificarea acordării dividendelor care i se cuvin din calitatea de acţionar la societatea pârâtă.
Nu se regăsesc motive de nelegalitate a deciziei atacate, deoarece a fost corect stabilită competenţa de soluţionare a litigiului de natură comercială în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, acolo unde îşi are sediul social societatea pârâtă.
Dispoziţiile imperative cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prevăd că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (Ron) precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, iar aplicabil în cauză devine art. 1 pct. 1 din acelaşi cod care instituie pentru judecătorie o plenitudine de competenţă materială, prin aceea că judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.N., împotriva deciziei nr. 27 din 5 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3910/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3884/2007. Comercial → |
|---|
