ICCJ. Decizia nr. 4132/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4132/2007
Dosar nr. 2358/107/2006
Şedinţa publică din 14 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1668/CA/2006, pronunţată în dosarul nr. 2358/2006, Tribunalul Alba a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă în ce o priveşte pe reclamanta SC B.U. SA şi, pe fond, a respins acţiunea menţionatei reclamante îndreptată împotriva pârâtei SC U.R. SRL prin care s-a solicitat suma de 22.272 dolari S.U.A. reprezentând daune pentru folosirea unui număr de două brevete de invenţie fără licenţe de exploatare.
După administrarea probelor printre care şi o expertiză tehnică de specialitate, instanţa de fond a stabilit că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât silicatul de sodiu de tipul celui invocat de către reclamantă nu a fost niciodată cumpărat de societatea pârâtă. S-a mai reţinut că procedeul aplicat de pârâta SC U.R. SRL pentru obţinerea silicatului de sodiu lichid 49,6 BE de uz cosmetic este diferit de cel utilizat prin cele două brevete de invenţie reclamate.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin Decizia nr. 8/ A din 25 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC G.U.R. SA OCNA MUREŞ.
Faţă de criticile formulate de apelantă care vizau netemeinicia soluţiei primei instanţe, Curtea de Apel a reţinut că probele administrate în cauză confirmă concluzia primei instanţe în legătură cu faptul că silicatul de sodiu obţinut de pârâtă are o compoziţie total diferită de cel din brevetele reclamantei.
Împotriva deciziei nr. 8 din 25 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta SC G.U.R. SA OCNA MUREŞ pentru motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, recurenta a susţinut că Decizia instanţei de apel este insuficient motivată întrucât nu s-a reţinut în considerente motivul pentru care a fost înlăturată ca probă recunoaşterea pârâtei intimate din data de 27 mai 2004. În continuare autorul a considerat că această probă este pertinentă şi concludentă şi că într-un alt dosar pe baza acestei probe societatea sa a fost obligată la plată.
Pentru motivul invocat, recurenta s-a considerat îndreptăţită să solicite admiterea recursului şi în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Art. 304 alin. (7) C. proc. civ., prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Criticile aduse deciziei din apel deşi vizează prima teză nu vor fi reţinute întrucât soluţia instanţei de apel ca instanţă de control judiciar a avut în vedere motivele invocate de reclamantă care priveau netemeinicia sentinţei şi având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac respective s-a referit la probele cele mai pertinente care susţineau concluziile instanţei de fond. În alte cuvinte instanţa de apel nu este ţinută să evoce fiecare probă în parte şi nici să răspundă tuturor argumentelor dacă acestea nu erau decisive pentru dezlegarea litigiului.
Discutarea probelor în recurs şi evaluarea acestora ca importante sau mai puţin importante nu este permisă în cadrul motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., întrucât o asemenea abordare vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei criticate.
Prin urmare faptul că recurenta opinează că înscrisul de la dosar are valoarea unei recunoaşteri în sensul că s-a folosit acelaşi procedeu utilizat prin cele două brevete invocate nu prezintă nicio relevanţă în contextul celorlalte probe prin care s-a dat şi o dezlegare tehnică problemei invocate care era de esenţă litigiului, probe care demonstrează contrariul.
De altfel se poate observa din înscrisul de la dosar că pârâta a produs silicat dar nu în condiţiile din brevetele de invenţie aflate în discuţie.
În fine, instanţa de apel a răspuns şi la chestiunea legată de obligarea recurentei la plată (într-un alt dosar) în baza brevetelor în discuţie. Fiind litigii care au cauze diferite în mod corect s-a înlăturat critica fundamentată pe ideea că aceeaşi probă trebuie să ducă la aceeaşi concluzie.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.U.R. SA OCNA MUREŞ împotriva deciziei nr. 8/ A din 25 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2696/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4114/2007. Comercial → |
|---|
