ICCJ. Decizia nr. 4114/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4114/2007
Dosar nr. 1804/2/2007
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 140 din 19 iunie 2007, a anulat, ca netimbrată, cererea reclamantei SC C.G. SRL cu sediul social în municipiul Iaşi judeţul Iaşi în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că la data de 8 martie 2007, reclamanta SC C.G. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti solicitând constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de licitaţie nr. 316 din 5 mai 2003 prin care s-a executat silit prin vânzare apartamentul de 3 camere situat în Iaşi.
La termenul din 8 mai 2007 instanţa a calificat cererea ca fiind o veritabilă contestaţie la executarea silită şi a obligat reclamanta să achite taxa judiciară de timbru prevăzută de lege.
Ulterior, la termenul din 19 iunie 2007, reclamanta, prin reprezentantul său legal, a declarat că nu înţelege să timbreze acţiunea, întrucât nu datorează această taxă, astfel că s-au constatat incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 140 din 19 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C.G. SRL Iaşi, care a solicitat în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a evocat că instanţa de fond nu a exercitat un rol activ în condiţiile art. 129 C. proc. civ., prin aceea că nu a pus în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin şi nu a stăruit pentru soluţionarea pe cale amiabilă a cauzei, nu a motivat în fapt şi în drept hotărârea, a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia deoarece obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de licitaţie nr. 316/05/2003 şi nu contestaţie la executiv.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea unt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC C.G. SRL Iaşi pentru următoarele considerente.
Nu poate fi primită teza recurentei conform căruia instanţa de fond nu a manifestat rol activ. Aşa cum rezultă din reglementările cuprinse în art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. De asemenea, la pct. 6 se menţionează că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Rolul activ nu înseamnă ingerinţa în spaţiul drepturilor şi intereselor părţilor şi nici substituirea în exercitarea drepturilor procesuale ale reclamantei.
Numai reclamantei îi revenea obligaţia de a aduce la îndeplinire dispoziţiile luate de instanţă prin încheierea din 19 iunie 2007, respectiv de a timbra contestaţia la executare cu timbru judiciar de 0,15 lei şi taxă judiciară de timbru în valoare de 174 lei.
Având în vedere poziţia procesuală a reprezentantului legal al contestatoarei de a nu timbra cererea, cu motivarea că a cerut altceva decât a reţinut instanţa, corect a fost anulată ca netimbrată cererea acesteia.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iaşi împotriva sentinţei comerciale nr. 140 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în speţă nefiind îndeplinite nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iaşi, împotriva sentinţei nr. 140 din 19 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4132/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4104/2007. Comercial → |
|---|
